sâmbătă, 24 septembrie 2011

Cazinoul Armelin – Marele Hotel Francez – Muzeul Brailei


Desi varsta Brailei se numara in secole, putine urme materiale pot sa-i ateste vechimea. Descuperite de arheologi acestea sunt marturii ale evolutiei orasului pana in epoca moderna. Asa cum se infatiseaza azi, orasul vechi este rezultatul evolutiei societatii romanesti in secolul trecut, proces ce poate fi perceput in mod nemijlocit in arhitectura. Exista cateva cladiri, majoritatea formand perimetrul pietei centrale a orasului, care surprind aceasta transformare. Cladirea din Piata Traian nr.3 in 1997 a implinit 100 de ani de la ultima interventie importanta (1897). Amplul proces de reslaurare a cladirii demarat in 1992, isi propune readucerea la aspectul ei initial in ideea conservarii nealterate a memoriei orasului modern Braila.
            1.Amplasament.
          Cladirca sc afla in centrul orasului, pc latura nordica a Pietei Traian, la intersectia acesteia cu Calea Galati. A participat si participa la ansamblul pietei prin distinsa sa identitate expresiva prin functionalitatea sa trecuta si prezenta.
             2.Istoric.
            a. Documente cartografice si iconografice
Aspectul actual al cladirii este rezultatul unor repetate modificari si extinderi. Nucleul cladirii dateaza dinaintea anului 1830, intrucat planul Riniev (1830) mentioneaza o cladire de plan dreptunghiular, orientata est- vest ocupand o suprafata mai mica decat aceea ocupata astazi de imobil. O prima extindere s-a facut in jurul anului 1850 (vizibila prin compararea planului Kuchnovski -1856 a planului orasului Braila-1867). Importanta cladirii in consiiinta locuitorilor orasului cat si rolul ei in definirea spatiului urban central ii determina pe inginerii si arhitectii orasului sa o localizeze in planurile pe care le intocmesc, chiar daca nu-i precizeaza si identitatea (planurilc C.S. Budeanu din 1883,1886,1887). Imaginea cladirii dinaintea ultimei transformari radicale si dupa aceasta estc conservata in documcnte iconografice: fotografii si carti postale ilustrate.
       b.Proprietari si functiuni: de la Cazinoul Armelin (1850-1897) la Marele Hotel Francez (1897-1945).
            Primul proprietar cunoscut al cladirii este Nicoletto Armelin, care avea in 1855 "case cu doua caturi, cu pravalii dedesupt", construite conform regulilor impuse de planul Berroczyn (1834). Cladirea intra in memoria orasului sub numele "Cazinul Armelin", iar sala de spectacole amenajata aici este mentionata printre primele in care s-a jucat teatru la Braila, inainte de 1860. A infruntat de la inceput concurenta altor hanuri si cazinouri renumile in epoca (Hanul lui Vilkov sau Hanul de Piatra, Hanul lui Rale (Rally). Cazinoul Turcesc, Hanul Pitipiu, situate in vecinatate, la punctele de intalnire ale drumurilor Iasului, Bucurestiului, Silistrei cu piata.
            Cazinoul Armelin era locul de intalnire al personalitatilor locale si a invitatilor lor; in cazinou functionau cluburile unor formatiuni politice, aveau loc banchetele oficiale. Aici s-au sarbatorit aniversarea zilei Domnului Tarii Romanesti, Barbu Stirbei (1854) si primul 24 ianuaric ca zi nationala (1862). In 1893 tot in acest loc s-au organizat manifestatiile de simpatie cu memorandistii, conduse de prof. I.C. Tacit si L. Moldovan.
            Intr-unul din spatiile de la parter, destinate pravaliilor, a functionat una din primele farmacii din oras, Farmacia Hepites, iar dupa mutarea acesteia, un / "MUZEU FRANCEZ / artistic, istoric si contemporan / EXPOZITIUNE DE OAMENI MARI / in marime naturala"' (in 1886).
            In aceasta perioada constructia prezenta o expresivitate specifica arhitecturii vernaculare.
         Anul 1897 este important pentru evolutia cladirii. Proprietarele A.Haracopol si H.Armelin incep lucrarile dc reparatii si extinderc a imobilului, carc au insemnat reconsiderarea totala a expresivitatii volumetrice prin amplificarea gabaritului planimetric, a inaltimii si a modului de afirmarc a raportului plin-gol. Din acelasi an pana in 1945 cladirea va adaposti Marele Hotel Francez si Restaurantul Franccz, cu berarie cafenea, avand mai intai ca antreprenor, apoi ca proprietar "Casa P. Carivclli & M. Bucur". Cladirea continua sa fie reprezcntativa pentru oras, toti oaspetii de seama fiind gazduiti si ospatati in acest stabiliment. Printre ei: principele Ferdinand (1902), regele Ferdinand I (1925), Nicolae Iorga, I.L. Caragiale, Cezar Petrescu, Al. Tzigara Samurcas, M. Sebastian etc.




            Fruntasii politici locali si oamenii de cultura isi desfasurau o parte din activitatea lor in saloanele Marelui Hotel Francez. Cafeneaua amenajata si ca sala de cinematograf si beraria in care concerta seara de seara orchestra comunala condusa dc cazel-maestru L. Kern asigurau localului o clientela numeroasa.




            In anul 1945, la 6 august, cladirea hotelului care cuprindca atunci 10 camere cu 2 paturi si 15 camcrc cu un pat, toate in buna stare si mobilate, a fost rechizitionata dc trupele sovietice, dandu-i-se diferite destinatii.
            Din 1958 parterul cladirii, iar din 1967 si etajul au fost destinate pentru a adaposti Colectiile Muzeului Brailei.




 
NICOLETTO ARMELIN. Exportator de cereale; reprezentant de frunte al marii negustorimi brailene (cca. 1840-1869): efor al Deputatiei Mercantile, membru fondator, actionar si prim efor al Bancii Filemborice, membru fondator si efor al Societatii Anonime de Siguranta Comerciala "Concordia"; deputat de mahala (mahalaua Rose); functionar la Consulatul Austriac din Braila; proprietar al uneia dintre cele mai imporlante cladiri publice din oras, "Cazinoul Nicoletto" si a mai multor magazii in port.

            "Nici un oras din lume n'are o astfel de piata, ea-si afla cu greu pareche chiar in centrele mai mici ale Apusului... Cladiri inalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli. Otelul Francez formeaza zidurile care domina...




            ....armatorul, bancherul grec sau italian isi ia masa supt lumina electrica, in salile luxoase ale Otelului Frances sau Splendid...” - Nicolae Iorga - Impresii de calatorie asupra Brailei, 1904

"Masa era comandata la restaurantul principal, la "Le Francais" (sau la "La Francez", cum spuncau nepriceputii). Uneori patronul domnul Carivelli, italian dc origine, batran si solemn, fost "maitre” la case mari din strainatate, servea el insusi, imbracat in frac si cu decoratii". N.Carandino, De la o zi la alta, 1979



Elena ILIE Si Maria STOICA
Braila 629 - 20 ianuarie 1998
       


Hanuri si hoteluri din alt veac

Numarul mare de hanuri si hoteluri construite la Braila, dupa anui 1830, este un semn al prosperitatii economice a orasului, al traficului intens de marfuri si calatori.
            Cele mai importante dintre ele erau hanuri negustoresti care asigurau, prin programul lor, trei functii la fel de importante - gazduirea calatorilor, depozitarea marfurilor desfacerea lor - distribuite intr-o ordine consolidate de traditie: la subsol hrube si pivnite zidite (folosite ca depozite), la parter pravalii, iar la etaj camere de inchiriat. Printr-un gang boltit, asigurat de porti masive, se intra in curtea larga unde se aflau grajdul, sopronul pentru trasuri, fantana.
            Acest tip de han, ocupand o suprafafa mare de teren, la intersectia strazilor principale, a constituit pentru urbanismul Brailei prima incercare de monumentalizare a arhitecturii. Exemple concludente sunt: Hanul de Piatra (forma coltul Pietei Traian cu str. M.Eminescu), cumparat in 1830 de capitanul Valcov, Hanul Rally (aflat in capatul dinspre Piata Traian al strazii Mihai Eminescu), construit in jural anului 1840 si distrus de incendiu la 1859 si Hanul Rosu (ocupa coltul format de Calea Calarasilor cu str. Rosie), proprietatea familiei Caravia.
            Aceeasi conceptie planimetrica si spatiala caracterizeaza hanurile construite putin dupa jumatatea secolului, dar care primesc, dupa moda vremii, numele de HOTEL: St. Petersburg (la intersectia Bulevardului Cuza cu str. Mihai Eminescu), Marele Hotel Victoria (pe Calea Calarasilor colt cu str. Rosie, vis-a-vis de Hanul Rosu), Malcoci (pe str. Galati, colt cu str. Catolica). Hanurile erau amplasate pe principala strada comerciala, in apropierea pietelor, la barierele orasului pe traseul urmat de carutele cu marfuri spre port. O statistica din anul 1860 (cand orasul se intindea numai pana la str. Stefan eel Mare) mentioneaza 31 de hotelieri care gazduiau pasageri. Distributia lor in teritoriu era urmatoarea: 11 pe str. Bucuresti (Mihai Eminescu), 5 pe str. Glasisului (Bd. Independentei), 5 pe str. Raionului (Stefan cel Mare), 3 pe str. Silistrei (Calea Calarasilor), 3 pe str. Foburgului (Rahovei), 2 pe str. Bulevardului (Bd. AL. I. Cuza), 1 pe str. Portului (Imparatul Traian) 1 pe str. Danubiului.


                                     Hotel St. Petersburg

                                            Hotel Victoria


                                         Hanul Malcoci

In anul 1864, cele mai cautate localuri erau: Hanul lui Zosima, Hanul lui Gh.Papazovici, Hanul lui Ciacaru, Hanul Padulu, Hanul Rosu, Hanul lui Aron Zarafu, Hanul Unguresc, Hanul lui Bluster, Hanul lui Petre Boiangiul, Hanul lui Ilie Bochieru, Hanul lui Cosma Bercaru, Hanul lui Dumitru Cetula, Hanul lui Papazulu, Hanul Trandaburu, Hanul lui Barbu Dumitrescu;
Hotel Pesta, Hotel Ralli, Hotel Victoria, Hotel Petersburg, Hotel London, Hotel de Paris, Hotel d'Athene, Hotel Weibl, Hotel Galati, Hotel Roman, Hotel Romania, Hotel Berlin, Hotel Moscova, Hotel Europa, Hotel Orient
            Multe alte hanuri / hoteluri erau modeste case de locuit, adaptate conditiilor de inchiriere, fara pretentii de confort sau de siguranta. La strada aveau pravalie (carciuma, cafenea, bacanie), urmata de doua camere spre curtea in care se afla un sopron de scandura si un put cu doua galeti de fier (hanul lui Gheorghe Garoiu din coltul str. Rahovei cu 1 Decembrie 1918). Asemanator era proiectul hanului intocmit de arh.Dimitrie Poenaru pentru domeniul statului. Acesta era compus dintr-o camera pentru bacanie, una pentru carciuma si doua pentru calatori, o pivnita care putea cuprinde pana la 8 buti de vin si un grajd pentru 20 de vite, toate construite din caramida si acoperite cu olane.
            O alta statistica din anul 1897, intocmita la cererea Statului major general al armatei, menfioneaza 68 de hanuri la Braila.
            Pana la afirmarea lui ca program specific in arhitectura Brailei, hotelul aducea ca element de noutate in structura hanurilor Rally si Weibl, sala de teatru salonul de dans, dupa modelul "Casei Bossel" din Bucuresti. Din acest moment hotelul capata o functie culturala, contribuind la modelarea societatii brailene si la integrarea ei in circuitul cultural european.  
         
Maria Stoica 
Braila 631 - 20 ianuarie 1999



Scrisoare de vapor


 Scrisorile de vapor din prima jumatate a secolului al XlX-lea sunt documente rare. Putinele acte de acest fel, care au ajuns pana la noi, reflecta in modul cel mai direct traficul de marfuri prin portul Braila. O astfel de scrisoare, gasita in ruinele casei Grigore Giani (Calea Calarasilor nr.27) a fost donata muzeului de dl. Valentin Vasile, inginer sef al societatii de construcfii CONSTAR S.A., executantul lucrarilor de consolidare la acest obiectiv.



 Documentul, partial imprimat, este redactat in italiana, intr-un limbaj propriu epocii. Din el aflam ca dl.Elia Brambesco a incarcat la 10 mai 1838, in portul Braila, mai multe marfuri pe brigantina "Madona di Sparta", comandata de capitanul Spiro Cocoli. Erau trimise la Constantinopol, domnilor Theodocovich si Demattei: grau (485kg), fasole uscata (10kg), piei de porc (doua containere), scandura s.a.
             Scrisoarea mai contine vinieta obisnuita pentru acest tip de act si sigiliul aplicat in portul Braila.



Maria Stoica 
Braila 631 - 20 ianuarie 1999

vineri, 23 septembrie 2011

Inceputurile amenajarii spatiilor verzi brailene

Ca in toate orasele din Romania si locuitorii orasului Braila au inceput sa amenajeze odata cu timpuri moderne, spatii verzi, spatii care sa dea un aspect mai placut orasului si unde sa se poata relaxa dupa orele de activitate. Alaturi de grija pentru frumos, brailenii au pus intotdeauna si grija pentru sanatatea oamenilor, pentru „igiena", plantand foarte multi arbori, in parcuri, gradini si pe strazi. Pentru ei, functiile arborilor a plantelor, in general, le erau cunoscutc: (asigura oxigenul si hrana pentru tot ce este viu, purifica aerul viciat de fum, praf, gaze toxice, atenueaza zgomotele, etc.).
La Arhivele Nationale, Braila, se afla documente din care reiese faptul ca dupa eliberarea Brailei de sub turci (1828) locuitorii s-au ocupat mult de amenajarea spatiilor verzi din orasul lor. Nu s-a realizat insa, totul foarte usor, ci uneori cu insistente, cu mari greutati, avand in vedere bugetul mic alocat infrumusetarii orasului, precum si clima si solul din aceasta parte a tarii. De multe ori pamantul, in locurile pentru plantatiile noi, era inlocuit cu pamant bun, fertil, „pamant vegetabil". In Braila s-a plantat foarte mult, aproape in fiecare an: 400-600 sau 1000-2000 de puieti din care insa se prindeau doar jumatate, reluandu-se plantarile in anii urmatori. Pe langa clima si sol, o piedica in prinderea si dezvoltarea arborilor, erau vitele lasate liber prin gradini si pe strazi (!!). Dar, trecand peste aceste greutati si vazand rezultatele stradaniei lor, cei ce au contribuit la infrumusetarea hainei vegetale a Brailei cred ca se simteau foarte multumiti.
In jurul anului 1849, orasul Braila era descris astfel: „Intre cele 4 strade lungi si drepte, ce se intindeau ca patru labe de polip, erau locuri goale si pustii ocupate de livezi, de vii, de maidanuri presarate cu colibi, cu bordee, cu strade pline de gropi, de baltoace, cu mormane de gunoaic si baligar'" .
Orasul privit dintr-un punct mai inalt semana mai mult cu o gradina decat cu un oras. Arbori inalti ca plopii, pletosi ca duzii si nucii, prin care se ghicea cumpenele puturilor, ce se ridicau inalte ca niste lungi gaturi de cocori".
In 1906, Braila avea: „strade frumoase cu cladiri moderne si cu imprimarea caracterului occidental. Ceea ce contribuie ca orasul Braila sa fie enumerat intre orasele occidentale chiar i se zicea acum- Braila picior de Paris,- este desigur alinierea si ordinea in care sunt asezate stradele si care poate servi ca model oraselor din restul tarii. .."
Se mai spunea ca, un calator ajuns in Piata Sfinfii Arhangheli, daca are „un moment de recreatie si de satisfactie, are intotdeauna un murmur de admirafie. Calatorul se gaseste intr-un patrat inconjurat de edificii marete in mijlocul carora se afla un Parc Englezesc.. ,".

                              Braila - Centru



Bulevardele Cuza si Carol „ce inconjoara orasul cu bogatele plantatii, cu alinierea, curatenia, lumina si pavagiul lor, ar fi demne de admirat chiar de occidentali, daca ar avea constructiuni frumoase.. ,".
Intre anii 1833-1940, Braila dispunea de mult mai multe spatii verzi decat in prezent. Printre gradinile si parcurile care sunt in prezent se amenajau si se dezvoltau: Parcul Monument care se intindea pe o suprafata de aproximativ 77000 mp, acoperita de plantatie si impadurita; Gradina Mica sau Sfintii Arhangheli proiectata in anul 1860; Gradina Mare proiectata in anul 1833 s.a..


                         Braila Bulevardul Cuza


                       Braila Gradina Publica

Gradina Mare cunoscuta si sub numele de Gradina Publica s-a numit pentru foarte scurt timp (doar in stadiul de propunere), gradina „Alecsandru Ioanu I ".
In sedinta a 13-a a Consiliului Judetean de Braila, din 14 noiembrie 1864, presedintele Nicolae Eliade, propune ca: „gradinei Comunale a resedintei judetului nostru, ce pana acum n-are alta numire decat aceea de gradina publica, sa i se dea numele ilustru de Alecsandru Ionu I-iu".
La 19 noiembrie 1864 s-a intocmit un dosar pentru „darea gradinei Publice, numele Domnitorului de Alecsandru Ioanu I, precum si stradelor de amandoua laturele ei ce au numirea de strada Belvederei, strada Fortificatiei si Schelii, sa se dea numele de „26 lulie 1864" §i „26 Octombrie 1864" in onoarea zilelor in care s-a instituit pentru prima oara Consiliul Comunal si Consiliul Judejean".
La 18 ianuarie 1865, domnul primar primeste de la Consiliul Judetean Braila, urmatoarea invitatie: „Domnule Primar …. este a avea loc in ziua de 24 ianuarie curent, dupa finirea Tedeomului comemorativ al acestei mari zile nationale, solemna sfintire de apa la locul gradinei publice a comunei pentru bactisarea (botezarea) ei cu numele semnificativ national de: Alecsandru Ioanu I-iu....Aceasta crede Biroul de datorie a va notifica si in special prin prezenta pentru stiinta si regula, cu rugaciunea colegiala si amicala tot odata din partei ca sa binevoiti a face in privinta ceremoniei in chestiune cele de cuviinta dupa cum insiva veti gasi cu cale.. .".
La 21 ianuarie 1865 este trimis la Consiliul Judetean urmatorul raspuns din partea domnului primar: „La adresele onor Consiliu nr …. subscrisul are onoare a spune ca asupra acestei sugestii s-a referat la Onor Ministerul, si prin urmare Consiliul Comunal in a caruia deliberare am dat aceasta chestie nu poate consimti a lua parte la ceremonia ce este a se face in ziua de 24 Ianuarie in Gradina publica pentru rebotezarea ei cu numele de „Cuza" caci acest sacru nume 1-a dat Consiliul Comunal Aleiului ce s-a destinat prin aprobarea Guvernului a fi pe strada Bulevardului..."


                                 Braila Parcul Monument



Cu putine exceptii, strazile Brailei erau plantate cu arbori, ceea ce face ca orasul sa aiba un aspect estetic, deosebit, dupa cum se poate observa si in prezent. Pe langa gradinile care serveau ca locuri de plimbare sau ca locuri de petrecere si strazile, mai ales, Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, erau un loc placut pentru plimbari, mai ales toamna si iarna.
Intr-un document aflat la Arhivele Nationale Braila se arata ca la 1 mai 1865, dupa licitatiile savarsite si aprobate de ministru „au ramas asupra noastra pavarea din nou a strazii Bulevardului cu incepere din strada Silistrei (azi. Calea Calarasilor) pana in strada Bucuresci (care s-a mai numit str. Kiselef sau str.Regala). Precum aseminea si facerea soselei prin mijlocul acestei , numita Aleiul Cuza afara de plantarea pomilor pe ambele ei parti latutale care urmeaza a se efectua de Onor. Primaria".
Deci, se hotarase de catre Consiliul Municipal Braila si s-a aprobat de catre Minister, ca portiunea nou pavata de pe mijlocul strazii Bulevardului sa poarte numele de Aleiul Cuza, in acest caz numele Gradinii Publice ramanand neschimbat. Strada Bulevardului se vede trecuta in vechiul plan al orasului din 1834, dar pe atunci doar in stare de proiect.
In anii 1865-1867, s-au plantat pe strada Bulevardului 400 ulmi de campie si 200 salcami.
In aprilie 1867 primarul „cere" domnului arhitect al orasului, domnul C. Margaritescu, sa faca un deviz si o schita de plan pentru ca s-a hotarat ca pentru inchiderea Aleiului de pe Bulevard, sa se faca „grilaju ca cel din Piata Sfintii Arhangheli, de scanduri si cu stalpi de stejari" .
Nefiind fonduri pentru aceasta lucrare in august 1867, s-a facut un nou deviz plan pentru ocrotirea arborilor de pe Aleiul Cuza. Pe „soseaua Bulevardului ce se afla plantata cu arbori se aseaza 684 pari spre a feri de trasuri si 24 canapele de odihna ".
La 8 septembrie 1867, gradinarul Gradinilor Publice din Braila, domnul Anton Chelaru, arata ca: „dupa observatia generala facuta la plantajiurile aleiului Stradei Bulivardului am constatat ca din arborii plantati in primavara a.c. sunt prinsi 230 ulmi, iar uscaji si vatamati de trasuri si vite 130 ".Gradinarul cere inlocuirea arborilor uscati si plantarea in continuare, a Bulevardului.
In aprilie 1870 este pus in lucru „Proiectul pentru imbunatatirea Bulevardului". In descrierea lucrarii se arata ca: „soseaua Bulevardului fiind stricata, si mare parte dintransa neplantata s-a hotarat a se imbunatati prin reparatiunea generala a soselei impetrita si partea soselei pavate, pe partile unde este mai rau stricata, cum si prin completarea plantatiei cu arbori".
Despre pamantul in care se vor planta arborii se spune ca: „pamantul vegetabil pentru implinirea gropilor de plantatie va fi aseminea de buna calitate extras dupe piaja Carantinei sau din Campia afara din bariera Sf. Constantin si se va aseza de Antreprinor de o data cu plantatia care se va urma de la 15 martie al acestui an pana la 15 aprilie inclusiv …….
Arborii se va aseza (sic) in linie driapta si in pozitiune verticala…..
La reparatiunea pavajului se intrebuinteaza piatra actuala si piatra din nou de la Movila Blascova de buna calitate spre a se complecta lipsa asezandu-se in picioare pe un strat de savura de 20 cm bine lipita una de alta".
      Despre organizarea si evolutia spatiilor verzi brailene se pot spune multe lucruri interesante la inceputurile organizarii lor. Ne vor interesa cu deosebire, mai departe Gradina Poligon, Gradina Publica, Parcul Monument precum si preocuparile brailenilor cu privire la curatenie, poluare, etc.

Candea Michaela Cristiana
Braila 636 - 20 ianuarie 2004




sâmbătă, 17 septembrie 2011

Casa colectiilor de arta


La 11 aprilie 1912 armatorul grec M.Embericos solicita Primariei Orasului Braila aliniamentul la strada Teatrului nr. 8 (actual str.Belvedere nr. 1) pentru ridicarea unei constructii.
Conceputa de arhitectul Lazar I.Predinger, destinatia initiala a cldirii a fost de sediu agentie vapoare M.Embiricos & Co. si locuinta a marelui armator.
 Agentia avea ca domenii de activitate: export de cereale si import de carbuni; linie regulata de marfuri intre Anglia-continent si Mediterana, la porturi din Marea Neagra si Dunare; linie regulata Transatlantica intre Constanta - New-York cu vapoare transatlantice de lux si linie de pasageri Marsilia - Pireu - Salonic; reprezentanti generali ai Societatilor de Navigate: Byron Steamship Co. LTD. Londra(M.Embiricos) si National Steam Navigation. Alte destinatii ale cladirii: 1930 -1937 sediul Societatii meseriasilor braileni "Mihail Enescu"; 1937 Dispensarul Casei Asigurarilor Sociale, iar din 1987 sediul Sectiei Arta a Muzeului Brailei.
Toate aceste schimbari de destinatie nu au modificat aspectul interior initial conceput de arhitect. In imaginea din anul 1937 se remarca existenta unei turle din lemn in axul principal vertical, - sursa de lumina a holului central accent important in determinarea volumetrica a cladirii si a spatiului urban.
Dupa 1986, prin degajarea terenului de constructiile parazitare ce o inconjurau, valoarea urbanistica a obiectivului a crescut, fiind gandita vizionar de arhitect, cu patru fatade principale. La aceasta se adauga ingenioasele rezolvari arhitecturale: gradarea stapanita a volumelor spre corpul central, atenuarea agresivitatii unghiului drept, transmiterea la exterior a compunerii spatiilor interioare, integrarea in situl istoric.
Compusa din subsol, parter si etaj, cu structura din piatra si caramida, cladirea se organizeaza in plan in jurul unui hol central dezvoltat pe doua etaje cu camere dispuse perimetral si din care se accede la etaj printr-o monumentala scara de marmura. Remarcam elemente de valoare integrate monumentului: vitraliul policrom intitulat "Hermes", aflat in axul intrarii pe palierul scarii principale, feroneria de exceptie a luminatorului, balustradelor scarilor, a portilor si imprejmuirii, luminatorul - pretioasa sursa de lumina in interior - din axul holului principal, usile cu mari suprafete de geam cristal. Decoratia este bogata, in general sobra si cu relief plat, plastica arhitecturala ce reprezenta in Europa eclectismul inceputului de secol '20. Sunt amestecate elemente decorative traditionale si moderne: pseudo-orientale, a l'antique a la greque, persane, baroce, rococo, art nouveau - scenografie adaptata la o cladire cu un plan liber si osatura constructiva clasica. Cu toate ca in timp a fost bine intretinuta prin executarea lucrarilor de intretinere curente, in prezent starea constructiei este precara din cauza deteriorarii structurii de rezistenta, la care se adauga numeroasele straturi succesive de vopsitorii si zugraveli ce au dus la estomparea profilaturii decorative. Pentru a conserva si proteja o valoroasa capodopera a arhitecturii brailene este necesar a se initia cat mai urgent lucrari de consolidare structurala si restaurare, acestea fiind necesare pentru valorizarea acestui monument de arhitectura ce face parte din patrimoniul cultural national.


Geta Lupoaie
Braila 631 - 20 ianuarie 1999

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Lucrari de infrumusetare a orasului - Amenajarea strazii Bulevard


Bulevard, initial strada ce marca limita orasului, a devenit, pe masura extinderii acestuia, una dintre arterele importante ale sale. De altfel, dandu-i-se acest nume inca din planul orasului din 1834, a fost ganditt in intelesul acestui termen: strada foarte larga, avand plantati arbori de o parte si alta.
In ceea ce priveiste amenajarea sa ca bulevard, aceasta s-a realizat tarziu daca o raportam la amenajarea strazilor (coborasurilor) ce duceau in port ori a celor de intrare si iesire din oras.
Starea in care se afla strada Bulevard cu putin timp inainte de a se hotara amenajarea sa era deosebit de rea, fapt de care se plang si cativa proprietari: "...strada Bulivarului (se afla) in starea cea mai deplorabila; strada umpluta de neplaceri... tot felul de lucruri si gunoaie aruncate in mijlocul ei; pana ce acum din ploile ce au fost saptamana trecuta formandu-se baltacuri, printre ele sau introdus muzica de broaste si inca ce este si mai mult un miros foarte greu si amenintator sanatatii". Petitia, din iunie 1864, este semnata de 32 de proprietari de pe strada Bulevard.
Desi nu era prima semnalare a starii proaste in care se afla strada, abia acum situatia ei intra in preocuparile Consiliului Municipal care, spre sfarsitul lunii, hotaraste in legatura cu reclamatia proprietarilor de pe strada Bulevard "...sa se faca pavaje 3 stj. pe de o parte si 3 pe cealalta in contul proprietarilor; ce ramanea, pe mijloc, de catre municipalitate..."; Consiliul Lucrarilor Publice in Jurnalul incheiat in 21 sept 1864 consemneaza noua infatisare a strazii:" va fi asternuta de fiecare latura cu cate un trotuar pe latime de 2 metri; la mijlocul strazii se va infatisa o alee cu 2 randuri de arbori, latimea ei va fi in raport cu largimea totala a stradei adica de 5 m, pana la 10 m, iar d'a stanga d'a dreapta aleii se va face pavaj pe latime de 8 m de fiecare parte".; tot aici aflam si pretul licitatiei: 33,25 lei pe stanjen patrat de pavaj, apreciat de catre consiliu "moderat in raport cu lucrarile care se cer".
Amenajarea Bulevardului s-a efectuat in etape de regula superficial, fapt datorat nu atat lipsei fondurilor banesti necesare, cat mai cu seama indeciziei si ineficienfei activitatii autoritatilor locale, deficiente ce se manifesta de cele mai multe ori in cazul demararii unor lucrari de acest fel in oras. Astfel, desi in 1865 se realizasera "canalurile de scursoare a apelor" de o parte si alta a soselei de pe strada Bulevard, la inceputul anului urmator, 1866, acestea erau deja astupate incat, ajungand "deopotriva cu soseaua pavajul de alaturi...trasurile ce frecventeaza aceasta starda ... trec dea dreptu pe sosea si strica si mai mult locul”. Prima masura pe care o ia Primaria orasului inaintea repararii canalelor de scurgere este aceea de a interzice "preumblarea " trasurilor pe Bulevard pentru a nu o strica si mai mult.
Una din problemele majore pentru noua infatisare a strazii a constituit-o realizarea vegetatiei pe de o parte si alta a aleii principale. Cata importanta avea aceasta lucrare o dovedeste si hotararea primariei de a trimite la Bucuresti, in februarie 1867, pe Anton Cheleru, gradinarul orasului pe Ghita Djuvara, angajat al sau, spre a aduce "modele" pentru "plantatia" Gradinii Publice, a pietei (Piafa Sf. Arhanghel) si a aleilor de pe Bulevard. Jurnalul Consiliului Comunal din 2 martie 1867 mentioneaza necesari 400 pomi ulmi de campie si 200 salcami pentru facerea aleii de pe strada Bulevard si a pietei de la Sf. Arhanghel, "in varsta de la 4 pana la 6 1/2 ani, in grosime de la 4 pana la 6 toluri, drepti, adusi aici predati cu radacina si crengile nevatamate catusi de putin". Desi gropile incep sa se faca de pe acum (in februarie 1867 erau terminate 344 de gropi pe Bulevard intre strada Silistrei si strada Bucuresti si 150 in martie in jurul bisericii Sf. Arhanghel), plantarea arborilor contractati nu se facuse nici in martie 1870. Si acum problema stringenta era repararea soselei si a pavajului, lucrare de absoluta necesitate a inlesnirii comunicatiei publice a ameliorarii uneia din cele mai principale strade ale orasului si pentru plantarea arborilor contractati" (din motivatia sedintei Consiliului Comunal din 17 martie 1870). Repararea soselei si a pavajului (lucrare contractata de Radu Balan, unui dintre mesterii de frunte ai orasului din aceasta perioada) se sfarseste la 1 mai 1870, ceea ce ne face sa plasam actiunea de plantare a arborilor dupa aceasta data.



 


 

Braila B-dul Cuza 

Cu tergiversarile semnalate mai sus, tergiversari care nu lipsesc de altfel din nici o alta asemanatoare intreprindere a municipalitatii, strada Bulevard a capatat infatisarea pe care o are acum care i-a conferit de-a lungul timpului un loc si un rol aparte in viata orasului: artera importanta, adevarata Centura a orasului prin traversarea aproape simetrica a acestuia; spatiu preferat de promenada relexare; amplasament potrivit pentru resedinte impozante, cu o plastica arhitectonica variata ce incanta privitorul... Si poate de aceea identitatea sa a ramas nealterata in constiinta locuitorilor care identifica sau trimit astazi simplu, cand este vorba de Bulevardul Al. loan Cuza, la... Bulevard.
Elena llie
Braila 632 - 20 ianuarie 2000


joi, 1 septembrie 2011

Noi vestigii arheologice situate pe malul drept al Dunarii iesite la iveala datorita scaderii nivelului apelor fluviului


In anul 2003, datorita secetei ce s-a abatut asupra Campiei Romane, nivelul apelor Dunarii a scazut drastic. Desi seceta prelungita a avut consecinte grave pentru locuitorii Brailei, scaderea nivelului apelor Dunarii a scos la iveala interesante vestigii arheologice.
La sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie cand nivelul apelor a atins cea mai scazuta cota, pe malul drept al Dunarii, pe o distanta a de circa 3 km cuprinsa intre debarcaderul bacului din Insula Mare a Brailei si fostul Popas Corotisca, au iesit la iveala mai multe amenajari si foarte multe fragmente de vase ce pot fi datate incepand din epoca geto - dacica pana la mijlocul secolului al XlX-lea.
Considerand ca Dunarea ofera o buna oportunitate de a cunoaste unele vestigii acoperite de apa de multa vreme, o echipa de arheologi si conservatori de la Muzeul Brailei, formata din Stanica Pandrea, Mirela Vernescu, Niculina Dinu, Simion Copilu si Marius Vernescu a efectuat cercetari de suprafata pentru a identifica tipul vestigiilor arheologice ivite din apele fluviului dar si pentru a aduna materialele arheologice. Rezultatele cercetarii de teren sunt promitatoare, fiind identificate urme de activitate umana, dintre acestea evidentiindu-se mai multe amenajari si artefacte descoperite pe un promontoriu situat chiar in dreptul actualei Gradini Publice. Despre acestea din urma ne propunem sa prezentam cateva date semnificative. Una din acele amenajari este un debarcader din care s-au mai pastrat rampa de acces si un capat dintr-un stalp. Rampa, lunga de apoximativ 3m si lata de maximum 2 m, era formata dintr-o depunere de pamant galben intarita cu un strat de pietre, iar peste toata amenajarea era depus un strat superficial de nisip aluvial. La capatul dinspre apa al rampei se mai vedea capatul unui stalp, aproape pietrificat, gros de cca. 40 cm, de care, probabil, se legau paramele ambarcatiunilor ce acostau pe malul drept al Dunarii. Faptul ca o parte destul de mare din debarcader s-a pastrat sub apa este un indiciu ca a fost amenajat cu atentie si, mai ales, pentru a fi folosit o perioada mai indelungata. Dimensiunile relativ mari ale rampei sugereaza faptul ca debarcaderul a fost utilizat la incarcarea si descarcarea unor ambarcatiuni mai mari decat barcile pescarilor.
O alta amenajare este un depozit de materiale de constructii, din care s-au mai pastrat barne arse de lemn provenite de la acoperijul incendiat, pietre de diferite dimensiuni provenite de la peretii prabusiti, fragmente dintr-un pavaj din dale de piatra, piatra de var, precum si o mare cantitate de roci de mai multe categorii, aflate in diferite stadii de prelucrare si, mai ales, de toate dimensiunile (de la lespezi paralelipipedice pana la pietris).
Materialele arheologice recuperate din jurul celor doua amenajari, dar de pe malul Dunarii sunt extrem de variate ca tip apartin unor epoci istorice diverse. Au fost gasite fragmente de vase dacice si grecesti din sec. IV - III a. Chr., fragmente de amfore romane si romano - bizantine din sec. II - VII p. Chr., placi decorative si vase din lut smaltuit din sec. XV - XVIII, fragmente de portelan englezesc din sec. XIX, dar si mai multe monede din a doua jumatate a sec. XVIII si prima jumatate a secolului al XlX-lea. N-au descoperit, inca, fragmente de vase si unelte care sa se dateze in epoca preistorica.
Vestigiile arheologice scoase la lumina zilei de retragerea apelor Dunarii sunt menite sa completeze imaginea noastra despre raporturile dintre locuitorii asezarii stabile de pe malul stang al Dunarii cu imensa Balta ce se-ntindea pe malul drept al fluviului. Debarcaderul ne arata ca din Balta erau aduse marfuri in cantitati mari, foarte probabil materiale de constructii (lemn, stuf) animate crescute in zonele impadurite si pe pasunile din jurul lacurilor. Depozitul de materiale de constructii ne arata ca o buna parte din piatra, nisipul si varul utilizat la constructile din oras erau aduse in cantitati mari si pastrate pe malul drept al Dunarii pentru a nu „aglomera" inutil orasul, dar pentru a fi mai usor pazite. Cantitatea impresionanta de fragmente de vase de toate tipurile dar si monedele descoperite ne arata ca au fost utilizate pe loc de oameni ce-au stat perioade de timp mai lungi pe acele locuri.
Toate aceste date ne permit sa apreciem ca Balta Brailei a fost exploatata intens si complex de catre locuitorii asezarii stabile de pe malul drept al Dunarii, incepand din antichitate si pana la inceputul secolului XX. Importanta acestor descoperiri consta in faptul ca s-au confirmat astfel, cu date arheologice, informatii care au ajuns la noi doar pe calea documentelor scrise. 
           Stanica Pandrea, Niculina Dinu, Mirela Vernescu
           Braila 636 - 20 ianuarie 2004