SCOALA NORMALA DE FETE, ACTUALUL LOCAL IN CARE FUNCTIONEAZA SPITALUL NR.3 ”SF. SPIRIDON”

            Vom incerca sa "vedem" parcursul lung si rabdator al travaliului de realizare a unui obiect de arhitectura, prin valorificarea resurselor materiale, tehnice si umane, in timp, privit tot ca valoare pana la a deveni cultura materiala.

           Cum s-a ajuns la necesitatea construirii unui nou local pentru Scoala Normala de fete?. Intr-un scurt istoric de la infiintare a Scolii pedagogice de Invatatoare, numita Scoala Normala de fete punctam:

            - 1919 - infiintarea scolii in primul an cu 4 clase, anul urmator cu 6 clase;

                  - timp de 19 ani a functionat in diferite localuri

     Prin adresa nr.21216 din 28 oct.1922 a Ministerului Instructiunii,  Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, semnata de ministru, dr. C.Angelescu catre dl Prefect al orasului Braila, se transmite ca incepand cu primavara anului 1923 sa se inceapa lucrarile la un nou local pentru scoala normala.

                 S-a inceput organizarea si etapizarea actiunilor.

            Intr-o prima faza s-a ales terenul in suprafafa de 9,5 ha, donat de Primarie, bariera orasului, intre linia ferata Cantacuzino-Hipodrom si cimitirul Sf. Constantin.

          S-a infiintat apoi un COMITET DE CONSTRUCTIE compus din membrii comitetului scolar si persoanele de seama din oras si judet: primar, comandantul garnizoanei, inginer-sef, medic primar, comercianti, industriasi, proprietari, parinti ai copiilor din scoala normala.Scopul acestuia era de a aduna fonduri si materiale prin serbari, colecte, ofrande, subscriptii, reprezentari teatrale si cinematografice, subventii inscrise in bugelul orasului, ajutoare din partea bancilor, a intreprinderilor comerciale si industriale.

              Faceau parte din acest comitet: Leonte Moldoveanu, Stefan Perieteanu, Constantin Gabrieleseu, loan Paraschivescu. Radu Portocala, capitan Gh.Praporgescu, parintele protopop llie Didicescu, Spiru Likiardopol, familia Sassu, etc.

            Statul a rezervat pentru judetul Braila, la 1 aprilie 1923 un fond de 5 milioane de lei pentru inceperea lucrarilor, urmand ca la aceasta sa se adauge sume rezultate din activitati comerciale, munca patriotica a parintilor, munca vitelor pentru transportul materialelor.

         La 5 august 1923, la convocarea domnului Prefect, se formeaza BIROUL COMITETULUI cu vicepresedinti Radu Portocala si Serban Raducanu (Presedintele comitetului scoalelor) si cu membri: Leonte Moldoveanu, Stefan Periteanu, Constantin Gabrielescu, loan Paraschivescu, Nedelcu Chercea si altii. Dintre acestia s-a ales un COMITET DE DIRECTIE - din 8 membri, ce trebuia sa inceapa analizarea ofertelor in vederea licilatiei lucrarilor.

            Proieclul noului local a lost intocmit de arhitectul PAXINO (Arhitect Diplomat de Guvernul Francez) din Ministerul lnstructiunii Publice. Constructia localului conceputa pe un plan vast, un Palat pentru 500 de eleve, cu sali de clasa, de meditatie, biblioteca, laboratoare, sali de muzica, de lucru (tesatorie), dormitoare, sali de mese, organizate pe trei niveluri cu un corp principal si doua aripi laterale, "intr-un confort din cele mai moderne".

         Alaturi era gandita ferma si gradina, in intindere de 7ha, menite sa serveasca practicii agricole si a elevelor si  pentru aprovizionarea internatului.

            La 24 august 1923 s-a licitat inceperea lucrarilor de sapatura , fundatii si soclu, oferta castigatoare a fost a grupului BELONI, GIOVANNI si TAKE DUMITRESCU. Supravegherea lucrarilor - domnul arhitect Paxino (ce primea un onorariu de 1-1/2% din valoarea lucrarilor) cu obligatia de a avea un ajutor permanent pe santier, conducator T. Marinescu.

            S-a deschis astfel santierul noului local al Scolii Normale de fete din Braila, in 1923.

            ”S-au consultat si s-au folosit date aflate la Arhivele Statului Braila in dosarele „Scoala Pedagogica de invatatoare (1923-1952). ”Primarie 2.3”

arh. Geta LUPOAIE

Braila 629 20 Ianuarie 1998

Cazinoul Armelin – Marele Hotel Francez – Muzeul Brailei

Desi varsta Brailei se numara in secole, putine urme materiale pot sa-i ateste vechimea. Descuperite de arheologi acestea sunt marturii ale evolutiei orasului pana in epoca moderna. Asa cum se infatiseaza azi, orasul vechi este rezultatul evolutiei societatii romanesti in secolul trecut, proces ce poate fi perceput in mod nemijlocit in arhitectura. Exista cateva cladiri, majoritatea formand perimetrul pietei centrale a orasului, care surprind aceasta transformare. Cladirea din Piata Traian nr.3 in 1997 a implinit 100 de ani de la ultima interventie importanta (1897). Amplul proces de reslaurare a cladirii demarat in 1992, isi propune readucerea la aspectul ei initial in ideea conservarii nealterate a memoriei orasului modern Braila.

            1.Amplasament.

          Cladirca sc afla in centrul orasului, pc latura nordica a Pietei Traian, la intersectia acesteia cu Calea Galati. A participat si participa la ansamblul pietei prin distinsa sa identitate expresiva prin functionalitatea sa trecuta si prezenta.

             2.Istoric.

            a. Documente cartografice si iconografice

Aspectul actual al cladirii este rezultatul unor repetate modificari si extinderi. Nucleul cladirii dateaza dinaintea anului 1830, intrucat planul Riniev (1830) mentioneaza o cladire de plan dreptunghiular, orientata est- vest ocupand o suprafata mai mica decat aceea ocupata astazi de imobil. O prima extindere s-a facut in jurul anului 1850 (vizibila prin compararea planului Kuchnovski -1856 a planului orasului Braila-1867). Importanta cladirii in consiiinta locuitorilor orasului cat si rolul ei in definirea spatiului urban central ii determina pe inginerii si arhitectii orasului sa o localizeze in planurile pe care le intocmesc, chiar daca nu-i precizeaza si identitatea (planurilc C.S. Budeanu din 1883,1886,1887). Imaginea cladirii dinaintea ultimei transformari radicale si dupa aceasta estc conservata in documcnte iconografice: fotografii si carti postale ilustrate.

       b.Proprietari si functiuni: de la Cazinoul Armelin (1850-1897) la Marele Hotel Francez (1897-1945).

            Primul proprietar cunoscut al cladirii este Nicoletto Armelin, care avea in 1855 "case cu doua caturi, cu pravalii dedesupt", construite conform regulilor impuse de planul Berroczyn (1834). Cladirea intra in memoria orasului sub numele "Cazinul Armelin", iar sala de spectacole amenajata aici este mentionata printre primele in care s-a jucat teatru la Braila, inainte de 1860. A infruntat de la inceput concurenta altor hanuri si cazinouri renumile in epoca (Hanul lui Vilkov sau Hanul de Piatra, Hanul lui Rale (Rally). Cazinoul Turcesc, Hanul Pitipiu, situate in vecinatate, la punctele de intalnire ale drumurilor Iasului, Bucurestiului, Silistrei cu piata.

            Cazinoul Armelin era locul de intalnire al personalitatilor locale si a invitatilor lor; in cazinou functionau cluburile unor formatiuni politice, aveau loc banchetele oficiale. Aici s-au sarbatorit aniversarea zilei Domnului Tarii Romanesti, Barbu Stirbei (1854) si primul 24 ianuaric ca zi nationala (1862). In 1893 tot in acest loc s-au organizat manifestatiile de simpatie cu memorandistii, conduse de prof. I.C. Tacit si L. Moldovan.

            Intr-unul din spatiile de la parter, destinate pravaliilor, a functionat una din primele farmacii din oras, Farmacia Hepites, iar dupa mutarea acesteia, un / "MUZEU FRANCEZ / artistic, istoric si contemporan / EXPOZITIUNE DE OAMENI MARI / in marime naturala"' (in 1886).

            In aceasta perioada constructia prezenta o expresivitate specifica arhitecturii vernaculare.

         Anul 1897 este important pentru evolutia cladirii. Proprietarele A.Haracopol si H.Armelin incep lucrarile dc reparatii si extinderc a imobilului, carc au insemnat reconsiderarea totala a expresivitatii volumetrice prin amplificarea gabaritului planimetric, a inaltimii si a modului de afirmarc a raportului plin-gol. Din acelasi an pana in 1945 cladirea va adaposti Marele Hotel Francez si Restaurantul Franccz, cu berarie cafenea, avand mai intai ca antreprenor, apoi ca proprietar "Casa P. Carivclli & M. Bucur". Cladirea continua sa fie reprezcntativa pentru oras, toti oaspetii de seama fiind gazduiti si ospatati in acest stabiliment. Printre ei: principele Ferdinand (1902), regele Ferdinand I (1925), Nicolae Iorga, I.L. Caragiale, Cezar Petrescu, Al. Tzigara Samurcas, M. Sebastian etc.

            Fruntasii politici locali si oamenii de cultura isi desfasurau o parte din activitatea lor in saloanele Marelui Hotel Francez. Cafeneaua amenajata si ca sala de cinematograf si beraria in care concerta seara de seara orchestra comunala condusa dc cazel-maestru L. Kern asigurau localului o clientela numeroasa.

            In anul 1945, la 6 august, cladirea hotelului care cuprindca atunci 10 camere cu 2 paturi si 15 camcrc cu un pat, toate in buna stare si mobilate, a fost rechizitionata dc trupele sovietice, dandu-i-se diferite destinatii.

            Din 1958 parterul cladirii, iar din 1967 si etajul au fost destinate pentru a adaposti Colectiile Muzeului Brailei.

 

NICOLETTO ARMELIN. Exportator de cereale; reprezentant de frunte al marii negustorimi brailene (cca. 1840-1869): efor al Deputatiei Mercantile, membru fondator, actionar si prim efor al Bancii Filemborice, membru fondator si efor al Societatii Anonime de Siguranta Comerciala "Concordia"; deputat de mahala (mahalaua Rose); functionar la Consulatul Austriac din Braila; proprietar al uneia dintre cele mai imporlante cladiri publice din oras, "Cazinoul Nicoletto" si a mai multor magazii in port.

            "Nici un oras din lume n'are o astfel de piata, ea-si afla cu greu pareche chiar in centrele mai mici ale Apusului... Cladiri inalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli. Otelul Francez formeaza zidurile care domina...

            ....armatorul, bancherul grec sau italian isi ia masa supt lumina electrica, in salile luxoase ale Otelului Frances sau Splendid...” - Nicolae Iorga - Impresii de calatorie asupra Brailei, 1904

"Masa era comandata la restaurantul principal, la "Le Francais" (sau la "La Francez", cum spuncau nepriceputii). Uneori patronul domnul Carivelli, italian dc origine, batran si solemn, fost "maitre” la case mari din strainatate, servea el insusi, imbracat in frac si cu decoratii". N.Carandino, De la o zi la alta, 1979

Elena ILIE Si Maria STOICA

Braila 629 - 20 ianuarie 1998

       

Hanuri si hoteluri din alt veac

Numarul mare de hanuri si hoteluri construite la Braila, dupa anui 1830, este un semn al prosperitatii economice a orasului, al traficului intens de marfuri si calatori.

            Cele mai importante dintre ele erau hanuri negustoresti care asigurau, prin programul lor, trei functii la fel de importante - gazduirea calatorilor, depozitarea marfurilor desfacerea lor - distribuite intr-o ordine consolidate de traditie: la subsol hrube si pivnite zidite (folosite ca depozite), la parter pravalii, iar la etaj camere de inchiriat. Printr-un gang boltit, asigurat de porti masive, se intra in curtea larga unde se aflau grajdul, sopronul pentru trasuri, fantana.

            Acest tip de han, ocupand o suprafafa mare de teren, la intersectia strazilor principale, a constituit pentru urbanismul Brailei prima incercare de monumentalizare a arhitecturii. Exemple concludente sunt: Hanul de Piatra (forma coltul Pietei Traian cu str. M.Eminescu), cumparat in 1830 de capitanul Valcov, Hanul Rally (aflat in capatul dinspre Piata Traian al strazii Mihai Eminescu), construit in jural anului 1840 si distrus de incendiu la 1859 si Hanul Rosu (ocupa coltul format de Calea Calarasilor cu str. Rosie), proprietatea familiei Caravia.

            Aceeasi conceptie planimetrica si spatiala caracterizeaza hanurile construite putin dupa jumatatea secolului, dar care primesc, dupa moda vremii, numele de HOTEL: St. Petersburg (la intersectia Bulevardului Cuza cu str. Mihai Eminescu), Marele Hotel Victoria (pe Calea Calarasilor colt cu str. Rosie, vis-a-vis de Hanul Rosu), Malcoci (pe str. Galati, colt cu str. Catolica). Hanurile erau amplasate pe principala strada comerciala, in apropierea pietelor, la barierele orasului pe traseul urmat de carutele cu marfuri spre port. O statistica din anul 1860 (cand orasul se intindea numai pana la str. Stefan eel Mare) mentioneaza 31 de hotelieri care gazduiau pasageri. Distributia lor in teritoriu era urmatoarea: 11 pe str. Bucuresti (Mihai Eminescu), 5 pe str. Glasisului (Bd. Independentei), 5 pe str. Raionului (Stefan cel Mare), 3 pe str. Silistrei (Calea Calarasilor), 3 pe str. Foburgului (Rahovei), 2 pe str. Bulevardului (Bd. AL. I. Cuza), 1 pe str. Portului (Imparatul Traian) 1 pe str. Danubiului.

                                     Hotel St. Petersburg

                                            Hotel Victoria

                                         Hanul Malcoci

In anul 1864, cele mai cautate localuri erau: Hanul lui Zosima, Hanul lui Gh.Papazovici, Hanul lui Ciacaru, Hanul Padulu, Hanul Rosu, Hanul lui Aron Zarafu, Hanul Unguresc, Hanul lui Bluster, Hanul lui Petre Boiangiul, Hanul lui Ilie Bochieru, Hanul lui Cosma Bercaru, Hanul lui Dumitru Cetula, Hanul lui Papazulu, Hanul Trandaburu, Hanul lui Barbu Dumitrescu;

Hotel Pesta, Hotel Ralli, Hotel Victoria, Hotel Petersburg, Hotel London, Hotel de Paris, Hotel d'Athene, Hotel Weibl, Hotel Galati, Hotel Roman, Hotel Romania, Hotel Berlin, Hotel Moscova, Hotel Europa, Hotel Orient

            Multe alte hanuri / hoteluri erau modeste case de locuit, adaptate conditiilor de inchiriere, fara pretentii de confort sau de siguranta. La strada aveau pravalie (carciuma, cafenea, bacanie), urmata de doua camere spre curtea in care se afla un sopron de scandura si un put cu doua galeti de fier (hanul lui Gheorghe Garoiu din coltul str. Rahovei cu 1 Decembrie 1918). Asemanator era proiectul hanului intocmit de arh.Dimitrie Poenaru pentru domeniul statului. Acesta era compus dintr-o camera pentru bacanie, una pentru carciuma si doua pentru calatori, o pivnita care putea cuprinde pana la 8 buti de vin si un grajd pentru 20 de vite, toate construite din caramida si acoperite cu olane.

            O alta statistica din anul 1897, intocmita la cererea Statului major general al armatei, menfioneaza 68 de hanuri la Braila.

            Pana la afirmarea lui ca program specific in arhitectura Brailei, hotelul aducea ca element de noutate in structura hanurilor Rally si Weibl, sala de teatru salonul de dans, dupa modelul "Casei Bossel" din Bucuresti. Din acest moment hotelul capata o functie culturala, contribuind la modelarea societatii brailene si la integrarea ei in circuitul cultural european.  

         

Maria Stoica 
Braila 631 - 20 ianuarie 1999

Scrisoare de vapor

 Scrisorile de vapor din prima jumatate a secolului al XlX-lea sunt documente rare. Putinele acte de acest fel, care au ajuns pana la noi, reflecta in modul cel mai direct traficul de marfuri prin portul Braila. O astfel de scrisoare, gasita in ruinele casei Grigore Giani (Calea Calarasilor nr.27) a fost donata muzeului de dl. Valentin Vasile, inginer sef al societatii de construcfii CONSTAR S.A., executantul lucrarilor de consolidare la acest obiectiv.

 Documentul, partial imprimat, este redactat in italiana, intr-un limbaj propriu epocii. Din el aflam ca dl.Elia Brambesco a incarcat la 10 mai 1838, in portul Braila, mai multe marfuri pe brigantina "Madona di Sparta", comandata de capitanul Spiro Cocoli. Erau trimise la Constantinopol, domnilor Theodocovich si Demattei: grau (485kg), fasole uscata (10kg), piei de porc (doua containere), scandura s.a.

             Scrisoarea mai contine vinieta obisnuita pentru acest tip de act si sigiliul aplicat in portul Braila.

Maria Stoica 
Braila 631 - 20 ianuarie 1999