Propun pentru astazi un parcurs pe bulevardul Carol (eu asa ii zic) lumea intelegand, fireste, ca este vorba de actualul bulevard al Independentei. Ocolit de furia unor denumiri noi date dupa primul razboi mondial, aceasta splendida artera a orasului reprezinta, in momentul, de fata limita zonei de protectie a orasului vechi.
Acest bulevard, paralel cu str. Unirii, reprezinta un parcurs aproximativ paralel cu santul cel mare al cetatii de pana la 1829.
Imediat dupa aceasta data, pe primul plan al orasului facut din ordinul lui Kiselev, care hotarase si sistematizarea Brailei, adica pe planul lui Riniev (ce poarta data de 10 mai 1830) aceasta artera inca nu exista. Abia pe cele ulterioare, incep sa se citeasca intentiile arhitectilor de a deschide Braila si de a o sistematiza, dupa ideea simpla (ni se pare noua astazi), de a continua orasul cu strazi de la Dunare la Dunare. S-a spus, nu o data, ca ideea a venit arhitectilor de la felul in care era sistematizata Odesa, ca "s-a copiat planul Odesei". Nimic mai fals. Am fost de multe ori la Odesa si am constatat, ceea ce gandisem inca de multa vreme, faptul fiind de o elementara evidenta: la Odesa, strazile, in orasul imperial rusesc, in zona portului, sunt paralele cu tarmul si nu perpendiculare pe el. Nici vorba de arc si evantai. Sistematizarea Brailei incepea cu bulevardul Carol (dupa Cuza - fost "zid" ultim de aparare si Unirii - sant), fiind continuata astfel pana la bulevardul Dorobantilor, adica pana in preajma anului 1900. Acestui traiect, acestei intentii de strada, i s-a spus, la inceput, strada Glasisului, , denumire ce s-a pastrat pana la 1878. Odata cu dobandirea independentei de stat, cu prezenta repetata a domnitorului Carol la Braila , a fost firesc sa se atribuie numele safului statului unei astfel de artere. Eu a fost si a ramas Carol I pana dupa cel de-al doilea razboi mondial cand, a devenit Karl Marx, dupa cunoscuta scamatorie la Braila: str. Sf. Maria = Regina Maria; str. Sf. Petru = str. Petru Maior de care am amintit in precedenta incursiune pe strazile orasului. Bunica mea, nascuta in 1886, deci sub Carol I si trei ani contemporana cu Eminescu, scria pe plic Carol Max (eu am locuit pe acest bulevard).
Nici dupa 1989 lucrurile nu s-au lamurit in sensul revenirii la normal. Am argumentat zadarnic pentru revenirea la Carol si nu Independentei, pentru ca tot atata bataie de cap lua schimbarea buletinelor locuitorilor de pe aceasta strada, fie ca i se spunea Carol I, fie Independentei. Astazi, Academia Romana a asezat pe frontispiciul volumului VII, tomul II, editia 2003 a Istoriei Romanilor, pe Carol I si pe Ferdinand I, adica pe infaptuitorul independentei si a regatului - respectiv pe cel sub domnia caruia s-a intregit Romania.
Am trait, de asemenea, sa vad cum un membru al Casei regale este astazi ministru fara portofoliu in Guvernul actual, ca si gestul aducerii in tarana Patriei a osemintelor regelui playbois - Carol al II lea.
Si cu toate acestea, Bulevardul Carol continua sa fie, in acte, bulevardul Independentei. Ce sa facem?. Brailenii au si ei originalitatea lor cand e vorba de democratie.
Dar sa vedem ce repere istorice, culturale sau spirituale aflam pe un astfel de parcurs.
Daca vom porni de la capatul de nord al bulevardului, un prim reper il constituie Zona Carantinei. Am spus zona pentru ca aici, inceputurile orasului modern a plasat institutiile legate de Carantina Portului si Spitalul Civil care au dat, una langa cealalta si o Piata a Carantinei.
Prin urmare, pe malul destul de rapos al Dunarii s-a plasat primul Spital civil al orasului, ulterior mutat pe Calea Silistrei (Calarasilor) in localul de astazi al Spitalului nr. 1 (Sf. Spiridon). Aici trebuiau sa ramana la ancora, in carantina, corabiile care dupa 1831, veneau pentru a prelua granele din Tara Romaneasca, in conformitate cu Regulamentul Organic (un fel de "Constitutie" a Valahiei, ordonata de rusi, dar alcatuita de bravii nostri boieri).
Partea nostima a acestei tentative de a aduce si pe pamant romanesc binefacerile civilizatiei a fost aceea ca pentru vasele intrate in carantina la Braila timpul de sedere era de 2-3 saptamani, in timp ce la Odesa, carantina dura 2-3 zile. Iata cum se putea face, in chip elegant, ca Braila si Tara Romaneasca sa nu-si vanda graul atunci cand trebuie si in profit. De ce?. Pai doar rusii fusesera aceia care obligasera Poarta sa-si ridice monopolul asupra comertului Tarilor Romane. Daca Principatele puteau vinde grane la pretul pietei, atunci ele ar fi concurat serios graul rusesc. Intr-o astfel de situatie, carantina devenea un excelent mijloc de a lovi in interesele economice ale Tarii Romanesti, pricopsita ca si Moldova, dupa 1829 (Pacea de la Adrianopol) cu doua puteri ce se "ingrijeau" de destinele noastre, sublima Poarta ca putere suzerana si Rusia ca putere protectoare.
Vom continua plimbarea noastra pe Bulevardul Carol in numarul urmator, reperele de ordin istoric fiind numeroase si semnificative pentru Braila.
Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Martie 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu