„ ... un dor de demult s-a nascut si s-a sadit adanc in sufletul si inima mea, - dorul de a fi cat mai folositor altora, patriei si neamului meu, ravnind sa las un exemplu bun in mijlocul celor cu care am trait”.
Testamentul filantopului Dumitru Ionescu, Tipografia Ziarului „Expresul”, Braila, 1919
Dumitru Ionescu (24 iunie 1846 - 19 mai 1919)
Ca tip de personalitate, Dumitru Ionescu a intruchipat un model al epocii sale: barbatul cu initiativa si succes, credincios lui Dumnezeu si atasat locului nasterii sale pana la identificarea cu acesta.
La absolvirea seminarului din Buzau a ales sa fie institutor pentru a se putea intoarce la Braila.
In anul 1870 a fost numit la scoala primara "Brosteanu", dar la scurta vreme a demisionat din invatamant, intrucat a fost transferat, fara consimtamant, la o scoala primara de la Manastirea Nifon (Buzau). Pana in 1880, cand a luat hotararea de a intra in afaceri si in politica, Dumitru Ionescu a fost cantaret la biserica Sf. Spiridon.
Comertul de librarie, arenda mosiilor Bucu Cornatele (Ialomita) si Cioara Tataru (Braila) i-au adus profitul de care a avut nevoie pentru a deveni proprietar. A cumparat mosia Onesti (Bacau) si mai multe cladiri din Braila (printre care "Paradis" si "Rally") pe care le-a folosit, dupa practica vremii, ca instrumente de comert, inchiriindu-le sau ipotecandu-le.
De la inceput, a avut succes si in viata politica. A fost ales consilier si presedinte al consiliului judetean (1880-1881), deputat (1883) senator de Braila (1888).
Intre 1906-1910 Dumitru Ionescu a fost ales primar al Brailei.
Intr-o viata de om cumpatat si fara vicii, Dumitru Ionescu a agonisit o avere pe care a incredintat-o, prin testament, Primariei orasului. Numai proprietatile lui au fost evaluate la 3.000.000 lei, la nivelul anului 1910.
Dumitru Ionescu
Clauzele testamentare destinau intreaga avere scopurilor filantropice si de interes public.
Conform legatului, in sarcina Primariei intra construirea, in centrul pietei Sf. Arhangheli, la cel tarziu doi ani dupa moartea lui Dumitru Ionescu a unei biserici — catedrala cu hramul Sf. Dumitru.
Pentru executarea planurilor se prevedea organizarea unui concurs international, jurizat de "cei mai competenti si speciali arhitecti". Supravegherea lucrarilor trebuia incredintata autorului proiectului, arhitectului Casei Bisericii din Ministerul Cultelor si serviciului tehnic al Comunei.
Regulamentul concursului intocmit de Paul Smarandescu, arhitect sef al Ministerului de Interne, in spiritul clauzelor testamentare impuse de Dumitru Ionescu, prevedea conditii referitoare la obiectul concursului, concurenti, scara si numarul desenelor, termenul de predare a proiectelor, premii, comisia de jurizare, expunerea proiectelor, decizii.
Prin Regulament se prevedea:
-construirea bisericii— catedrala in Piafa Sf. Arhangheli;
-imprejmuirea bisericii cu grilaj; proiectarea unui baptister in fata bisericii, asemanator celui de la Curtea de Arges;
-alegerea stilului romanesc, inspirat de vechile noastre biserici;
-suprafafa bisericii trebuia sa acopere aproximativ 500 m2;
-limitarea costului lucrarii (exclusiv pictura) la aproximativ 1.000.000 lei.
-depunerea proiectelor pana la 1 septembrie 1920
-valoarea premiilor:
Premiul I — executarea lucrarilor cu un onorariu de 7 % din valoarea lor;
Premiul II - 8.000 lei;
Premiul III - 5.000 lei;
Premiul IV 2.000 lei.
Daca nici unul din proiectele prezentate nu ar fi fost destul de bun pentru a fi executat, Primaria nu era obligata sa ofere premiile anuntate. Ea putea organiza un nou concurs sau putea incredinta lucrarea unui arhitect, la alegere.
-expunerea proiectelor pentru public - cu cinci zile inainte de jurizare zece zile dupa decernarea premiilor.
Ing. Musat, directorul serviciilor tehnice ale Primariei Braila, a analizat Regulamentul si a facut urmatoarele observatii:
I. A constatat ca baptisteriul diminueaza monumentalitatea fatadei vestice a cladirii si ca el nu este necesar la aceasta catedrala deoarece piata in care urmeaza a se construi biserica este redusa ca intindere.
II. Referitor la stil a facut mentiunea ca ar fi de dorit sa se adopte stilul romanesc, dar ca in Regulament era necesara doar conditia "de a proiecta o Catedrala al carei aspect sa fie in armonie cu acela al cladirilor din piata" si a constatat ca acest principiu moderm nu se regaseste intre conditiile concursului.
III. A atras atentia asupra omisiunii din comisia de jurizare a proiectelor, a directorului serviciilor tehnice a cerut Presedintelui Comisiunii Interimare sa refaca regulamentul de concurs in spiritul propunerilor sale.
IV. A cerut reducerea premiilor, neobisnuit de mari, la o cifra rezonabila.
Si Societatea Arhitectiilor Romani a facut modificarile pe care le-a crezut necesare, dintre care una se referea la libertatea juriului de a nu decerna premiul I si de a organiza un alt concurs.
Regulamentul a fost publicat in Romania, Franta si Italia. La termenul prevazut de acesta, la concurs s-au primit sase proiecte.. Acestca au fost expuse la Clubul Regal jurizate la 1 octombrie 1920, de o Comisie formata din: V. Hiott - Presedintele Comisiei Interimare Braila si Presedintele Comisiei de Jurizare; arh. Duiliu Marcu, delegatul Societatii Arhitectilor Romani; arh. Ghika Budesti, delegatul Ministerului Cultelor (Casa Bisericilor); arh. Stefan Burcus, delegatul Scolii de Arhitectura din Bucuresti; Radu Portocala, avocat cu titlu consultativ.
Comisia a eliminat din concurs doua proiecte ca fiind insuficient studiate si le-a premiat pe celelalte patru. Intrucat premiul I nu s-a acordat a propus organizarea unui nou concurs public.
In 1925, la 6 ani de la moartea lui Dumitru lonescu, au fost aprobate proiectul devizele pentru construirea cavoului monument din cimitirul Sf. Maria.
Pentru punerea in valoare a monumentului funerar s-a hotarat mutarea mormantului, din locul retras in care se afla, in piateta rezervata capelei cimitirului.
Lucrarile au inceput in anul 1927, iar finalizarea constructiei a fost programata pentru toamna anului 1929, cand aveau sa se reinhumeze ramasitele "marelui donator", cu ceremonialul si fastul cuvenit, in cripta cavoului. Cu acel prilej, Primaria a procurat pentru capela funerara doua icoane - Maica Domnului cu Pruncul, Sf. Dumitru si Sf. Elena -, doua candele, patru sfesnice, doua cruci (toate din metal argintat) doua covoare romanesti.
Monumentul funerar 2011
Tot in anul 1925 Comisia interimara a respins oferta firmei D.S. Lyritis si G.S. Lyritis pentru ridicarea unui monument din marmura alba carierele Marmara - Constantinopol, cu fotografie de portelan de 30x26,5 cm, si inscriptie gravata si aurita.
Domnule Primar
Subsemnatul Ion D. Trajanescu, arhitect diplomat al Scolii superioare de arhitectura din Bucuresti, profesor la aceeasi scoala si arhitect al comisiunei monumentelor istorice, fiind clasificat intaiul (Premiul II) cu proectul "Traditia " la concursul instituit de comuna orasului Braila pentru planurile catedralei din Braila, am onoarea sa va fac urmatoarele propuneri:
Ma angajez a elabora planurile de executie, detalii, devizul estimativ, conducerea lucrarilor cand se vor executa, aducand proiectului premiat imbunatatirile ce se vor cere de catre o comisie instituita de Primaria orasului Braila, admitand chiar ca aceasta s-ar compune din aceiasi membrii care au fost in juriul de judecata a lucrarilor prezentate la concurs.
Pentru aducerea la indeplinire a celor de mai sus - in cazul cand veti binevoi a le rezolva - cred ca ar fi indicat de a cere si avizul Societatii arhitectilor romani (str. Biserica Enei 6), persoana morala, fiind institutia superioara a profesiunei libere de arhitect din tara si care intr-o sedinta recenta si-a exprimat unanim opinia ca fata de calitatile proiectului meu, acesta s-ar putea admite pentru executare, cu oare-cari imbunatatiri. De altfel si cu lucrarea catedralei din Galati, s-a admis aceasta jurisprudenta artistica.
In acest caz, cred ca Societatea arhitectilor romani, si-ar lua angajamentul de a consulta fosta Comisiune a concursului de la Braila sau chiar de a propune o noua comisiune in cazul cand prima comisiune ar refuza sau s-ar descompleta.
In caz de acceptare a celor de mai sus, ma angajez a face planurile de executie, detaliile si devizul estimativ pentru un procent de 4% din valoarea devizului, iar pentru eventuala conducere a lucrarilor, cand acestea se vor putea executa restul de 3% (din valoarea situatiei definitive a lucrarilor, completandu-se astfel tentiema de 7%, prevazuta in programul concursului. Valoarea de 8000 a premiului II cuvenita, se va considera ca un acompt din tentiema de 4% la facerea contractului.
Prin aceasta propunere cred ca s-ar putea accelera infaptuirea catedralei proiectate si s-ar putea salva donatiunea testamentara D.Ionescu, care dupa cum sunt informat, ar fi atacabila de catre mostenitorii legali ai testatorului, dupa cauza neandeplinirii la termen a clauzei din testament.
Cu stima, arhitect Ion D.T.Trajanescu
23 decembrie 1920
Maria Stoica
Braila 633 20 Ianuarie 2000
Din acest articol reies doua intrebari fara raspuns:
RăspundețiȘtergere1. Ce s-a intamplat cu acel premiu I neacordat ?
2. Ce rost a mai avut cu toatea acestea concursul daca in centru nu s-a construit nimic, nefiind acolo decat vechea geamie refacuta ca biserica?
Astept cu interes raspunsul dvs si articole noi pe blog.
Blogul acesta mai este activ ?
RăspundețiȘtergereEu as vrea sa stiu , de la administratia publica locala, de ce brailenii nu stiu cine a fost Dumitru Ionescu, de ce monumentul si cavoul arata deplorabil, de ce avem o strada principala care se cheama Mihai Eminescu (nu ca as avea ceva cu poetul, dar nu are legaturi cu orasul)si nu se cheama Dumitru Ionescu ? Cum putem crea o presiune publica pentru epigonii care conduc acum un oras mizer si lipsit de stralucirea de altadata ?
Din pacate nu am mai avut timp sa mai postez dar sper sa recuperez in primavara aceasta.
ȘtergereDin cate stiu eu nici o strada din municipiul Braila nu poarta numele lui Dumitru Ionescu.
Faceti o solicitare scrisa catre Primaria Municipiului Braila si ar trebui sa primiti un raspuns. Este deajuns si un email.