Desi varsta Brailei se numara in secole, putine urme materiale pot sa-i ateste vechimea. Descuperite de arheologi acestea sunt marturii ale evolutiei orasului pana in epoca moderna. Asa cum se infatiseaza azi, orasul vechi este rezultatul evolutiei societatii romanesti in secolul trecut, proces ce poate fi perceput in mod nemijlocit in arhitectura. Exista cateva cladiri, majoritatea formand perimetrul pietei centrale a orasului, care surprind aceasta transformare. Cladirea din Piata Traian nr.3 in 1997 a implinit 100 de ani de la ultima interventie importanta (1897). Amplul proces de reslaurare a cladirii demarat in 1992, isi propune readucerea la aspectul ei initial in ideea conservarii nealterate a memoriei orasului modern Braila.
1.Amplasament.
Cladirca sc afla in centrul orasului, pc latura nordica a Pietei Traian, la intersectia acesteia cu Calea Galati. A participat si participa la ansamblul pietei prin distinsa sa identitate expresiva prin functionalitatea sa trecuta si prezenta.
2.Istoric.
a. Documente cartografice si iconografice
Aspectul actual al cladirii este rezultatul unor repetate modificari si extinderi. Nucleul cladirii dateaza dinaintea anului 1830, intrucat planul Riniev (1830) mentioneaza o cladire de plan dreptunghiular, orientata est- vest ocupand o suprafata mai mica decat aceea ocupata astazi de imobil. O prima extindere s-a facut in jurul anului 1850 (vizibila prin compararea planului Kuchnovski -1856 a planului orasului Braila-1867). Importanta cladirii in consiiinta locuitorilor orasului cat si rolul ei in definirea spatiului urban central ii determina pe inginerii si arhitectii orasului sa o localizeze in planurile pe care le intocmesc, chiar daca nu-i precizeaza si identitatea (planurilc C.S. Budeanu din 1883,1886,1887). Imaginea cladirii dinaintea ultimei transformari radicale si dupa aceasta estc conservata in documcnte iconografice: fotografii si carti postale ilustrate.
b.Proprietari si functiuni: de la Cazinoul Armelin (1850-1897) la Marele Hotel Francez (1897-1945).
Primul proprietar cunoscut al cladirii este Nicoletto Armelin, care avea in 1855 "case cu doua caturi, cu pravalii dedesupt", construite conform regulilor impuse de planul Berroczyn (1834). Cladirea intra in memoria orasului sub numele "Cazinul Armelin", iar sala de spectacole amenajata aici este mentionata printre primele in care s-a jucat teatru la Braila, inainte de 1860. A infruntat de la inceput concurenta altor hanuri si cazinouri renumile in epoca (Hanul lui Vilkov sau Hanul de Piatra, Hanul lui Rale (Rally). Cazinoul Turcesc, Hanul Pitipiu, situate in vecinatate, la punctele de intalnire ale drumurilor Iasului, Bucurestiului, Silistrei cu piata.
Cazinoul Armelin era locul de intalnire al personalitatilor locale si a invitatilor lor; in cazinou functionau cluburile unor formatiuni politice, aveau loc banchetele oficiale. Aici s-au sarbatorit aniversarea zilei Domnului Tarii Romanesti, Barbu Stirbei (1854) si primul 24 ianuaric ca zi nationala (1862). In 1893 tot in acest loc s-au organizat manifestatiile de simpatie cu memorandistii, conduse de prof. I.C. Tacit si L. Moldovan.
Intr-unul din spatiile de la parter, destinate pravaliilor, a functionat una din primele farmacii din oras, Farmacia Hepites, iar dupa mutarea acesteia, un / "MUZEU FRANCEZ / artistic, istoric si contemporan / EXPOZITIUNE DE OAMENI MARI / in marime naturala"' (in 1886).
In aceasta perioada constructia prezenta o expresivitate specifica arhitecturii vernaculare.
Anul 1897 este important pentru evolutia cladirii. Proprietarele A.Haracopol si H.Armelin incep lucrarile dc reparatii si extinderc a imobilului, carc au insemnat reconsiderarea totala a expresivitatii volumetrice prin amplificarea gabaritului planimetric, a inaltimii si a modului de afirmarc a raportului plin-gol. Din acelasi an pana in 1945 cladirea va adaposti Marele Hotel Francez si Restaurantul Franccz, cu berarie cafenea, avand mai intai ca antreprenor, apoi ca proprietar "Casa P. Carivclli & M. Bucur". Cladirea continua sa fie reprezcntativa pentru oras, toti oaspetii de seama fiind gazduiti si ospatati in acest stabiliment. Printre ei: principele Ferdinand (1902), regele Ferdinand I (1925), Nicolae Iorga, I.L. Caragiale, Cezar Petrescu, Al. Tzigara Samurcas, M. Sebastian etc.
Fruntasii politici locali si oamenii de cultura isi desfasurau o parte din activitatea lor in saloanele Marelui Hotel Francez. Cafeneaua amenajata si ca sala de cinematograf si beraria in care concerta seara de seara orchestra comunala condusa dc cazel-maestru L. Kern asigurau localului o clientela numeroasa.
In anul 1945, la 6 august, cladirea hotelului care cuprindca atunci 10 camere cu 2 paturi si 15 camcrc cu un pat, toate in buna stare si mobilate, a fost rechizitionata dc trupele sovietice, dandu-i-se diferite destinatii.
Din 1958 parterul cladirii, iar din 1967 si etajul au fost destinate pentru a adaposti Colectiile Muzeului Brailei.
NICOLETTO ARMELIN. Exportator de cereale; reprezentant de frunte al marii negustorimi brailene (cca. 1840-1869): efor al Deputatiei Mercantile, membru fondator, actionar si prim efor al Bancii Filemborice, membru fondator si efor al Societatii Anonime de Siguranta Comerciala "Concordia"; deputat de mahala (mahalaua Rose); functionar la Consulatul Austriac din Braila; proprietar al uneia dintre cele mai imporlante cladiri publice din oras, "Cazinoul Nicoletto" si a mai multor magazii in port.
"Nici un oras din lume n'are o astfel de piata, ea-si afla cu greu pareche chiar in centrele mai mici ale Apusului... Cladiri inalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli. Otelul Francez formeaza zidurile care domina...
....armatorul, bancherul grec sau italian isi ia masa supt lumina electrica, in salile luxoase ale Otelului Frances sau Splendid...” - Nicolae Iorga - Impresii de calatorie asupra Brailei, 1904
"Masa era comandata la restaurantul principal, la "Le Francais" (sau la "La Francez", cum spuncau nepriceputii). Uneori patronul domnul Carivelli, italian dc origine, batran si solemn, fost "maitre” la case mari din strainatate, servea el insusi, imbracat in frac si cu decoratii". N.Carandino, De la o zi la alta, 1979
Elena ILIE Si Maria STOICA
Braila 629 - 20 ianuarie 1998 
O vedere panoramica, este posibil ca nici un oras sa aiba o astfel de piata.. cel putin in romania, nu prea mai tin Municipalitatile la acest concept, se comercializeaza si se inchiriaza tot
RăspundețiȘtergereMinunate si extrem de utile pt toti brailenii aceste date prezentate de dvs.
RăspundețiȘtergerePe mine ma preocupa starea de degradare ,si proasta intretinere a cladirilor care realizeaza perimetrul pietii Traian.Cu excepptia Muzeului de Istorie si a cladiri de la No2 renovate si am inteles ca de anul acesta si teatrul va
va intra in renovare restul cladirilor sint intr-o stare precara.Exemlific: pe latura cu Muzeul de Istorie Sint doua cladiri in proprietate privata lasate in paragina,fostul sediu al Sindicatelor si fosta cofetarie Select.Pe llatura cu BRD: Sediul bancii BRD arata mizerabil(oare nu au bani sa-si intretina fatada??)
cladirea in care se afla Finantele publice nu am vazut-o niciodata in viata mea cu o schela pe ea(de asemenea Finantele publice nu au bani sa-si repare fatada??)
In aceeasi situatie se afla si cladirea in care isi are sediul Banca Carpatica.Cred ca trebuie insistat la conducerea orasului ca sa-i determine in aceasta primavara pe propietarii acestor imobile sa le aduca la un aspect civilizat daca dorim sa ne mindrim in continuare cu aceasta piata.