Asediul Cetatii Brailei 1828

Am inceput, datorita itinerariilor din ultima vreme sa prezint celor interesati de Braila si amintirile ei, cele mai vechi ima­gini ale orasului pastrate pana astazi. Am ajuns astfel la cele doua vedute ce infatiseaza orasul vazut de pe Dunare, precum si la ima­ginea cetatii, mai bine zis a citadelei Brailei, vazuta dinspre Gradina publica.

Tot din 1826, si de acelasi autor, este si gravura ce infatiseaza gura Siretului, adica varsarea aces­tuia in Dunare. O remarc fiindca foarte multi braileni sau galateni trec astazi podul de la intrarea in Galati fara sa stie ca acesta (atat de prost construit si atat de rau intretinut), a avut ca precursor un pod plutitor ce se vede in gravura de care vorbim. Oricat de buna ar fi masina cu care treci podul de peste Siret, la Galati, incercarea ramane o aventura. La 1826 tre­cerea era mai lina si, mai ales, plina de farmec.

Nu vreau sa evoc doar acest colt de natura surprins de gravor acum mai bine de un veac si jumatate. Doresc sa prezint alte doua gravuri ce privesc citadela asediata de rusi in mai-iunie 1828.

Asadar, cu doi ani mai noi, cele doua gravuri apartin, de data aceasta, la doi autori diferiti. Prima, in original, se afla tot la cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române si a fost repro­dusa de Casa de editura Franz Darth din Viena. Ea incearca sa surprinda asediul facut de rusi din­spre sud si est (adica si de pe Dunare). Locul de unde pleaca ghiulelele artileriei rusesti il estimez undeva la intersectia Caii Calarasilor cu Calea Dorobantilor de astazi. De ce? Pentru ca stim astazi ca rusii au construit atunci, paralel cu ultimul zid de aparare al cetatii (ce avea ca traseu aproxi­mativ bulevardul Al. I. Cuza de astazi) un mare sant. E vorba de asa numitele lucrari de apropiere de unde infanteria si genistii puteau pleca spre zidul asediat. (Acest sant este Calea Dorobantilor si Str. Rosiorilor de astazi). Ceea ce vedem in ima­ginea (A) ca zid asediat, reprezinta tocmai portiunea dintre actualul Tribunal si faleza Dunarii. Evident, atunci nu exista nici una dinte cladirile de astazi mai noi sau mai vechi.

O prespectiva diametral opusa avem in imaginea (B), in care se surprinde asediul citadelei dinspre nord, completat, si in acesl caz, de asediul realizat si de pe Dunare. Din prim planul imaginii, desenata la 15 iunie 1828, zi importanta in istoria asediului si vom vedea de ce, si pana in ultimul plan, un sir de soldati pornesc si apoi urca zidurile citadelei.

 

Acest atac era motivat de faptul ca se reusise (dupa cum spun rapoartele de razboi) sa se faca o bresa in zidul citadelei, prin explozia unei mine, de o marime suficienta pentru a se putea strecu­ra prin ca doi oameni. Dar acest atac nu a reusit.

Peste doua zile un al doilea asalt a avui aceeasi soarta, dar turcii sesizand ca retragerea peste Dunare nu mai e cu putinta cata vreme rusii ocupasera Macinul, s-au predat la 17 iunie 1828.

Prin urmare, avem pentru asediul din 1828, adica de acum 175 de ani, care a readus Braila Tarii Românesti, doua imagini gravate "luate" din doua puncte diametral opuse: (A) insemnand zona Calea Calarasilor de astazi pana spre Dorobanti si Monument, iar veduta (B) surprinzand citadela dinspre nord, nord-vest adica pe traseul strazii Carantinei de astazi catre bulevardul Al. I. Cuza si vadul Sergent Tataru. 

Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei

Mai 2003