joi, 16 iunie 2011

La pas, prin Piata Traian


Propun celor care vor sa ne insoteasca in plimbarea noastra saptaminala pe strazile Brailei, sa zaboveasca, pentru citeva minute, in Piata Traian (fosta Piata Sf. Mihail, Piata Sf. Arhangheli, Piata Dumitru Ionescu, Piata Lenin si, din 1990, Piata Traian).
Pentru acest ultim nume sunt direct raspunzator si trebuie sa dau o explicatie asa cum am facut-o si la vremea respectiva.
Denumirea locului pana la 1830 n-o cunoastem. Primul plan al  orasului, dupa eliberarea de sub turci (Riniev, 1830) sugera edililor realizarea unei piete in jurul fostei geamii, devenita biserica.
Sugestia a fost retinuta si de urmatorul arhitect al orasului, Borroczyn, care in 1834 contura si mai bine ideea lui Riniev, ce va fi pusa in aplicare. Astfel s-a nascut Piata, apoi Piata S. Mihail de la hra­mul bisericii ce va fi sfintita in mar­tie 1833. Pavata inca din 1832, ea a devenit punctul nodal al marilor evenimente din istoria moderna a Brailei, adunand cele doua mari artere ale orasului. Este vorba de Calea Silistrei (ulterior Calea Calarasilor), prelungita dincolo de piata cu Calea Moldovei (ulterior Calea Galati) si vest-est adica str. Bucurestilor (str. Regala etc.), pre­lungita spre port cu str. Portului (Calea Dobrogei, ulterior str. Imparatul Traian). Trebuie sa pre­cizez aici ca aceasta din urma strada, esentiala pentru viata portului, a fost deschisa dupa 1830, sub turci, acce­sul spre port facandu-se pe un traseu apropiat de cel de astazi, dar mult mai abrubt, desigur, neamenajat. Evolutia Pietii, sub raportul imo­bilelor care au compus-o are cateva etape. Prima se intinde pana catre anul 1860, apoi o alta catre 1872 si, bineinteles, o alta catre 1900.
Daca latura de vest a Pietii a fost repede ocupata, ca si cea de est (mai bine zis de sud-est), cea de nord si respectiv de sud s-au ridicat mai greu. Parcul din mijlocul Pietii, pen­tru care s-au executat carti postale din numeroase unghiuri si in diferite epoci, a fost si el, treptat, amenajat.




Trei elemente de mobilier urban, asezate pe axa vest-est, fac "Centrul" orasului Braila inconfundabil: bustul imparatului Traian, fantana si ceasul. Bustul imparatului, in bronz, precum si personajele ale­gorice - un roman ce arata fiului sau ca de la Ram ne tragem, - sunt opera lui Take Dimo Pavelescu, acelasi sculptor care a realizat la Turnu Severin un Traian, la aceeasi vreme. De ce in 1906?. Pentru ca atunci au coincis doua mari jubilee: implinirea a 1800 de ani de la cucerirea Dacici de catre Traian (inceputul etnogenezei romanesti), precum si implinirea a 40 de ani de glorioasa si rodnica domnie a lui Carol I. Evident, initiativa au avut-o dascalii celui mai insemnat asezamint de cultura al Brailei de atunci: Liceul "Nicolae Balcescu". La fel, la celalalt capat al Dunarii romanesti, la Turnu Severin, locul patrunderii decisive in Dacia a romanilor, un Decebal si un Traian "strajuiesc" in parcul orasului.

                 


La Braila, asezarea bustului unui imparat roman, fie el si Traian, - dar persecutor al crestinilor - a dat nastere la proteste oficiale din partea Bisericii. Ele n-au reusit sa modifice amplasamentul iar bustul si grupul statuar amintesc de aproape o suta de ani, alaturi de Biserica Sf. Mihail, cat de aspra a fost nu o data istoria romanilor si cat de greu a razbatut spre lumina Braila.
Dar prea putin se stie un alt fapt, legat de Piata Traian si de Biserica Sf. Mihail. Sub ea, pe o suprafata ce n-am putut-o delimita exact, se afla un important cimitir crestin al orasului, datat de noi in secolul al XV-lea. El a fost descoperit relativ recent (1994-1995) o data cu lucrarile de restaurare si consolidare ale bisericii incheiate anul trecut. Aceasta necropola, a doua ca vechime a orasului medieval, a fost cercetata si din punct de vedere antropologic. Este foarte interesant sa constati ca printre brailenii se­colului ai XV-lea se aflau nordoizi, mongoloizi etc.
Sa mai spunem ca inventarul acestor morminte a fost ca si inexis­tent, pozitia miinilor fiind criteriul dupa care s-a putut face datarea intregului cimitir. In ceea ce ma priveste, am aflat inca din anii liceu ca toata Piata sta pe un cimitir turcesc. Iata ca lucrurile nu stau asa si ca pe oasele crestinilor s-a asezat mecetul care, apoi, s-a transfoni in biserica.
Inchei randurile de fata cu precizarea ca in 1990 am sfatuit pe primarul de atunci al Brailei sa dam Pietii numele lui Traian, pentru a nu reveni la Sf. Mihail - un hram impus de rusi dupa 1830, dupa cum tot impusesera pe Lenin dupa 1947.
La fel, reamintesc domnului primar de astazi ca rezultate cercetarilor arheologice pot fi puse in valoare printr-un proiect ce sa mai discutat si care ar arata tuturor pagina vie de istorie a Brailei.


Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Februarie 2003

2 comentarii:

  1. propun refacerea celebrului Monument din parcul cu acelasi nume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu dvs, autoritatile locale ar trebui sa refaca acest Monument.

      Ștergere