Sub acest generic veti gasi adesea si alt fel de amintiri decat cele istorice si culturale ce sunt invocate in mod obisnuit in legatura cu strazile Brailei.
De data aceasta, vreau sa evoc o discutie pe care am avut-o zilele trecute cu Andrea Piccardi, profesor al Universitatii din Florenta, pe care am avut indrazneala sa-l duc la Maxineni pentru a-i arata ruinele manastirii ridicate de Matei Basarab si Elena doamna. Gestul meu putea avea scuza naivului ce crede ca se poate lauda oricui cu zidurile hade ramase din splendida biseric` de alta dat`. Circumstante as fi avut si mai multe daca n-as fi vazut Florenta lui Lorenzo Magnificul.
Ei bine nu, am vazut Florenta, izvorul Renasterii, acum trei ani. Intr-adevar cuvintele sunt putine si prea putin grele sau frumoase pentru a putea surprinde cu ajutorul lor bogatia sentimentelor de care esti stapanit in cetatea lui Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rafael Sanzio sau Dante Alighieri. Fireste, dupa ce vezi Santa Maria dell Fiore si ajungi in cupola lui Brunelcschi, in campanilla lui Giotto, in Baptisteriul cu "Portile Paradisului", turnate de Domenico Ghirlandaio, dupa ce vezi Capela dei Medici sau Pallazo Pitti, de buna seama, te intrebi, ce poate sa mai insemne fata de toate acestea ruina de la Maxineni.
Manastirea Maxineni 2008
Si totusi, am indraznit sa-i arat colegului ce vine dintr-o cultura si dintr-o civilizatie ce au educat Europa in buna masura, veacuri de-a randul, ca si in conditi cumplite de viata, creatia noastra reprezinta o alta realitate a aceleiasi Europe.
Discu\ia s-a axat in principal pe esecul tuturor demersurilor pe care le-am facut din 1990 incoace pentru restaurarea manastirii. Doar cu ochii mintii colegul Andrea Piccardi a putut sa vada frumusetea unui monument realizat in cel mai curat stil românesc. Nu puteam ocoli, fireste, raspunsul la intrebarea de ce nu este macar inceputa restaurarea unui monument de o astfel de valoare, dupa ce investigatia arheologica a fost incheiata inca din 1991 (dupa ce s-a lucrat in acest sens din 1976).
Amabil, colegul nostru de la Florenta a vrut sa ma convinga ca nici in Italia lucrurile nu stau mai bine. Mai mult, a vrut sa-mi dea si exemplul concret al Siciliei, unde restaurarea unor monumente intarzie nepermis. De acord, intr-o tara in care fiecare casa veche este un monument, nu poti cuprinde totul.
La noi insa, dupa ce a ramas atat de putin din tot ceea ce s-a creat mai de pret, a nu restaura monumente ca cel de la Maxineni mi se pare incalificabil. Da, s-au perindat, de aproape 14 ani, intr-o deplina libertate, foarte multi ministri ai culturii, acum, culmea ironiei si ai cultelor (!?). Este incredibil sa constati ca cel mai vechi monument crestin ortodox din orasul si judetul Braila, cele mai vechi ziduri din acest judet nu pot fi restaurate.
In schimb, s-au putut bucura de fondurile statului pentru restaurare, pe criterii pe care le cunosc, dar nu vreau sa le discul, alte asa zise monumente. Cred ca nu rusine, penttru o astfel de orientare ce nu ocroteste si nu da speranta pentru viitor monumentelor noastre istorice.
Priviti orice fotografie de dupa 1976 si veti constata, de va veti uita cu atentie cum degradarea ruinei se accentueaza. In aceste cazuri nu exista autosesizare?
Inchei spunand tuturor ce vor citi aceste randuri ca impreuna cu cei doi oaspeti ai nostri, Andrea Piccardi sl Gianluca Masi, am vizitat ieri si geamia de la Macin unde, spre mahnirea noastr` ne-au fost aratate, de catre imam, geaurile sparte in mod repetat, ale lacasului. Spun acest lucru si in calitate de membru al Comisiei regionale nr. 2 pentru Monumente Istorice cu sediul la Tulcea si voi aduce, ambele aspecte semnalate aici, la cunostinta domnului ministru al Culturii si Cultelor.
Dar sa nu uit. Aratand colegului Piccardi ca hramul de la manastirea Maxineni e unul special, si anume Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, ce se serbeaza la 24 iunie, cu bucurie am aflat ca patronul Florentei este tot Sf. Ioan Botezatorul si ca el se celebreaza,in fiecare an la 24 iunie, adica de ziua nasterii Premergatorului lui lisus Mantuitorul.
Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Mai 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu