Strazile au amintiri

Pentru  plimbarea de astazi pe strazile Brailei, propun redactiei Monitoru­lui de Braila repro­ducerea intocmai a articolului domnului Victor Simion, expert in cadrul Centrului pentru Formare, Educatie Permanenta si Management in Domeniul Culturii de pe langa Ministerul Culturii si Cultelor, domnia sa s-a deplasat la Braila cu grup de 35 de muzeografi din toata tara asa cum se vede din adresa de multumire a directorului acestui centru - domnul Mircea Dumitrescu. Se va vedea inca o data ca nu mai noi avem dreptate ci, si "domnii de la Bucuresti'.

Dupa scurta escala facuta la Sbozia, unde am tinut sa vizitez exceptionalul Muzeu al Agriculturii, fresca a taranului de altadata, mi-am continuat drumul spre Braila, contempland tristetea peisajului de Baragan. Unde, altadata, la aceasta vreme, isi aratau tuleile semanaturile de toamna, astazi ti se arata ierburile uscate de asta toamna pe care plugurile nu le-au deranjat inca. Doar in doua randuri am vazut tarani care si-au inhamat caii la plugurile stramosesti pe care le admirasem mai inainte, ca exponate de "altadata", in Muzeu! Agriculturii. Atat. Braila, orasul care ar fi putut deveni o perla a Dunarii turistice, este somnolent.

Orasul beneficiaza de o arhitec­tura veche, unica in Romania, expre­sie a bogatelor familii de greci care l-au umplut de barci, de negustori dibaci si l-au facut sa fie Bursa euro­peana a granelor. Fatadele cladirilor in care a trait aceasta lume bogata stau acum triste si dezolante. in orice tara occidentala, o asemenea zestre arhitecturala ar fi insemnat aur. Edilii ar fi dat doritorilor spre locuire si modernizare toate aceste case vechi, doar cu o singura obligatie, restau­rarea aidoma a fatadelor.

Dincolo de ele, spiritul modern se poate manifesta cat de extins se doreste. Am vazut asemenea orase vechi-noi devenite obiective turis­tice. Braila isi poate rata sansa de a deveni un astfel de obiectiv pe traseul Dunarii, desi cateva dintre cladirile sale, reparate si restaurate, le arata vizitatorilor adevarata fru­musete. Teatrul Maria Filotti si fatada (neterminata) a Muzeului Judetean sunt astfel de exemple. Vechiul centru cu pravaliile de odi­nioara a fost "renovat" intr-un chip indoielnic (dupa opinia mea) si nu exprima, nici pe departe, imaginea veche a orasului. Drumul ce coboara spre un port ce traieste din animatia amintirilor este marginit de case ce par a-si trai ultimele zile. Ce atractie turistica ar putea deveni ele daca ar fi revitalizate, la fel ca multe alte case vechi din Braila interbelica!. Vorbim de turism ca de o reala sansa de ve­nituri. Asa este. Din pacate, potentialul de cate beneficiem este irosit si neglijat. Am facut, candva, o calatorie de-a lungul Dunarii, pana aproape de izvoare.

Mai toate asezarile strabatute au beneficiat de acest avantaj natural si turistic, Dunarea. Pe cand si la noi?. Pe drumul de intoarcere, aceeasi tristete a ogoarelor bantuite de uscaturi. Pariul "castigat" cu agricul­tura a fost iluzoriu, pariul cu orasele turismului pare a avea aceeasi soarta. Pacat!

Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei

Aprilie 2003