Braila de sub noi

Imi propun sa mentin atentia cititorilor acestor randuri  - ce se dedica strazilor orasului si amintirilor care trezesc – nu la suprafata adevarul la nivelul de calcare de astazi, cum zic arheologii, ci la cotele de viata si acti­vitate ale trecutului Brailei.

Ocupata de ostile lui Soliman Magnificul in 1538, in timpul expe­ditiei de pedepsire a lui Petru Rares, Braila a reprezentat, la urma urmei, succesul cel mai de seama al acestei desfasurari de forte alaturi de consti­tuirea raialei Tighina (Bender).

Apoi, turcii construiesc aici o cetate din zid (octombrie 1540) si o dezvolta in decursul veacurilor. Inima ei ramane insa in perimetrul dintre strazile Cetatii, Citadelei, Cazarmii si Militara adica pe suprafata situata la nord de Gradina Mare si Vadul Schelei si pana la Bulevardul Cuza. Malul inalt, de fapt terasa Dunarii in aceasta portiune a fluviului, a permis lucrari ample atit pe verticala cit si in profun­zimea masei de loess. Cine priveste astazi "fotografiile" Brailei din 1826 - e vorba, fireste, de gravurile lui Aloys von Saar - facute dinspre Dunare, este uimit de masivitatea si inaltimea malu­lui fluviului dintre Gradina Mare, si zona din amonte, adica spre moara Violatos si mai departe.

Toata aceasta veche faleza, abrupta, a fost "mancata" de-a lungul ultimelor doua veacuri. Cea mai "har­nica" activitate in aceasta privinta, evi­dent, distructiva, s-a depus de catre braileni in ultimii 10-13 ani cind, prac­tic, a disparut si rezervatia arheologica de la Brailita (zona vadului Catagatei situata ceva mai la nord de amplasa­mentul fostei cetati).

Cetatea, cum aproape orice brailean stie, a fost daramata si demo­lata dupa Pacea de la Adrianopol (1829). Peste 3.000 de salahori, adusi de pretutindeni, aveau sa puna la pamint si sa niveleze apoi locul pina prin 1832-1833 (si chiar mai tirziu). Dintre toate amenajarile din citadela, au avut sansa de a se pastra, cit de cit, doar cele aflate atunci sub nivelul de calcare al anului 1828.

Care puteau fi acestea? Una sau doua fantani, reteaua de accese subte­rane (mult vestitele hrube ale Brailei) si, desigur, pulberaria (magazia de praf de pusca). Aceasta din urma fusese dis­trusa in cursul razboiului precedent, cand un ofiter rus a coborat in ea cu pintenii, incalcind regulamentul, fapt ce 1-a costat viata.

Dupa revenirea in cetate (1812-1828) turcii vor amenaja o Noua Pulberarie, element ce va scapa acti­vitatilor de demolare amintite mai sus.

Astazi, pe strada Cetatii, la nr. 43 se afla o buna parte (circa doua treimi) din Pulberaria Noua. Acest vestigiu a fost folosit in ultimii 30-40 de ani drept depozit al Intreprinderii de Vie si Vin deoarece aerisirile de care dispune si adancimea la care e construita fac, in mod normal, ca variatia de tempe­ratura si umiditate, de la iarna la vara, sa fie doar de circa 4°C. Astuparea unora dintre aerisiri, dar mai ales a unor accese catre pulberarie (ce por­nesc de la nivelul de calcare al pul­berariei!) au dus la schimbarea facto­rilor amintiti si la accentuarea peri­colului degradarii.

 

Cetetii nr. 43

Monument istoric, aflat in lista nationala, Pulberaria Noua cunoaste, gratie gestului rarissim in zilele noas­tre al domnului inginer Radulescu de la S.C. Durabet S.A., o prima actiune, imperios necesara pentru salvarea starii de sanatate a constructiei.

Astfel au fost curatate rasuflatorile si au fost atinse la cotele reale, pardoseala din caramida si unul dintre accese ce se indreapta spre sud.

Mai trebuie spus ca pe latimea actualei strazi Cetatii, Pulberaria Noua a fost astupata inca din secolul trecut. Capatul "cel mic" al acesteia se afla astazi sub una din casele de pe partea numerelor cu sot ale strazii. Existenta in apropiere a unor hrube (accese cu caracter militar) pe care le cunoastem, ne determina sa credem ca "o mostra", un fragment, din vechea retea subte­rane ce ducea spre Pulberarie poate fi restaurata si pusa in valoare impreuna cu aceasta. Este si credinta domnului inginer Radulescu, omul care a restau­rat cu acuratete casa Thüringer, la intrarea in Gradina Mare, legata de copilaria lui Panait Istrati la Braila si de creatia sa scriitoriceasca de mai tirziu. Bunul gust si acordul cu mesajul pe care ni l-a trimis trecutul de stralucire si bogatie al orasului ii fac cinste si il recomanda ca pe un exem­plu de urmat in Braila.

 

Casa Thüringer

 

Iesire Hruba Gradina Mare

Tot domnia sa a fotografiat si hruba din str. Justitiei nr.8, recent descoperita - absolut spectaculoasa - aflata "in retea" cu cele stiute pina in prezent. Ii aduc aici un, sincer omagiu dorindu-mi si dorind brailenilor cati mai multi astfel de oameni care sfintesc locul

Vom relata in numarul urmator si fapte potrivnice unei astfel de atitudini care intuneca fata luminoasa a orasului nostru. 

Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei 

Ianuarie 2003