Strazile au amintiri - Denumirea strazilor

Pentru parcursul de astazi propun cititorilor un subiect pa­sionant si mereu de ac­tualitate. Este vorba de denumirea strazilor.

Vreau sa precizez de la bun inceput ca suma lor, in orice moment al istoriei orasului, formeaza un pa­trimoniu la fel de pretios si demn de respect ca si cladirile, utilitatile, monumentele etc.

Este de domeniul evidentei ca in acordarea denumirilor unor strazi, colectivitatile au avut in vedere, in general, doua domenii - evenimente si personalitati. Dar lucrurile nu stau numai asa. Coborand in timp, observam ca unele din strazile orasului nostru n-au fost denumite intr-un fel sau altul de catre autoritati, ci au luat un nume sau altul de la fenomene sociale sau eco­nomice petrecute in oras. De pilda, strazile Cojocari si Brasoveni ne arata forta traditiei in denumirea unor strazi cu grad inalt de spe­cializare. Daca pentru Cojocari sau Lemnari este evidenta denumirea in legatura cu aglomerarea unor ateliere specifice, de cojocarie sau tamplarie, strada Brasoveni ne aminteste de locul in care, probabil, pana la 1829, se concentrau negustorii veniti cu marfuri din marele oras de sub Tampa.

Dupa razboiul pentru indepen­denta, dupa primul razboi mondial, ca si dupa cel de-al doilea, "febra" unor noi denumiri s-a impus de la sine. Un lucru insa trebuie sa-l su­bliniem. Rolul asa de important jucat de Braila in cursul razboiului din 1877-1878, atat la inceputul, cat si la sfarsitul acestuia, a facut ca artere importante si strazi foarte mari sa fie "botezate" cu nume ce trebuiau sa eternizeze faptele de arme din Bulgaria: Plevnei, Rahovei, Grivitei, dar si pe cei care le-au savarsit: Carol I, Rosiori, Dorobanti, Calarasi(lor).

Am mai aratat si cu alt prilej ca atunci, dupa 1880, aceste denumiri - chiar daca nu toate - veneau bine si se acordau pe criteriul importantei intr-un moment de dezvoltare a orasului modern. Asadar se prefigura urmatoarea situatie: tot ceea ce insemna orasul vechi, de la Dunare la bulevardul Cuza, se constituia intr-un patrimoniu de denumiri ce merita pastrat in cea mai mare parte, daca nu integral. Aici, multe dintre strazi aminteau de cetate: Bastionului, Bateriei, Cazarmii, Cetatii, Fortificatiei, Citadelei, sau de prezenta turcilor – de pilda str. Marasti de astazi se chema inainte de a fi denumita asa str. Turca. La fel, conform obiceiului turcesc de a deosebi cartierele unui oras cu aju­torul culorilor, a existat si la Braila aceasta impartire a orasului pe vopsele si de aici, pana tarziu, denu­miri ca str. Alba, str. Neagra, str. Rosie.

Mai mult, planurile orasului – inclusiv cel din 1898 alcatuit de inginerul sef al urbei Dufour - a pastrat in grafica aceasta diviziune a cartierelor pe culori. Iata o zestre care din punct de vedere istoric merita pastrata intr-o forma sau alta in denumirea unor strazi.

Dupa primul razboi mondial - pentru noi razboiul de intregire a neamului - si la Braila s-a manifestat puternic sentimentul patriotic al respectului pentru eroi si perso­nalitati. Astfel, asupra orasului s-a abatut un adevarat val de schimbari a denumirilor de strazi. Din pacate, sub imperiul arbitrariului, fara cri­terii care sa stabileasca ce denumiri se vor pastra si care se pot schimba, s-a procedat la "botezul' cu noi de­numiri pentru 60 de strazi din orasul propriu-zis, - fara comunele Brailita, Chercea sau Radu Negru, - ce se intindea doar pana la Bulevardul Dorobantilor.

Au fost anulate atunci denumiri istorice precum: Calarasilor pentru a deveni Nicolae Filipescu, Fortificatei pentru a deveni slt. Badescu Gheorghe, Piata Poligon a devenit Piata Barbu Delavrancea, iar "str. Galati a devenit str. Maresal Averescu.

Indiferent de meritele celor de mai sus in implinirea idealului national, o denumire precum Calarasilor nu putea fi sacrificata, dovada ca, in timp, s-a revenit asupra ei. La fel, pentru str. Galati (fosta Calea Moldovei sau a lasilor) denu­mirea de Maresal Averescu a fost inlocuita   dupa   1948   cu   cea   de  Maresal Tolbuhin pentru a reveni, in vremuri ceva mai normale, la Calea Galati. Interesant este ca tot atunci, dupa primul razboi mondial, s-a recurs si la procedee ce au fost insusite si de regimul comunist. Asa de pilda: str. Regala a devenit str. Regele Ferdinand, iar str. Sf. Maria, str. Regina Maria. La fel, mai tarziu, str. Sf. Petru a devenit str. Petru Maior.

Toate aceste procedee, aceste campanii de acordare de denumiri, fara o judecata bine cumpanita, schimonosesc un patrimoniu ce trebuie respectat. Exemplele pot continua, inclusiv cu zilele noastre, in care fosta Cale a Bucurestilor, apoi str. Regala, Regele Ferdinand, Republicii, a devenit Mihai Eminescu.

Pentru a evita asemenea lucruri  in perspectiva, trebuie sa adoptam criterii ferme intre care intangibilitatea patrimoniului vechilor denu­miri si respectul adevarului istoric sunt cele dintai.

Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei

Martie 2003