Am adus discutie, intr-una din ultimele peregrinari pe strazile orasului, cea mai veche veduta ce se pastreaza pentru Braila. Este vorba, de fapt, de un numar de trei imagini, realizate in tehnica gravurii de catre Aloys von Saar in 1826. Ele se gasesc in original la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane si le-am cercetat inca din anii '80 cand am intocmit tematica sectiei de istorie a muzeului.
Intr-o vreme in care fotografia nu fusese inventata, asemenea indeletniciri cum este aceea de a desena sau grava peisaje, locuri, oameni, au facut sa ajunga pana la noi martori cu valoare de fotografie. Albumele primei jumatati a veacului al XIX-lea, sau pur si simplu lucrarile independente, au ramas pîna astazi de nepretuit pentru cunoasterea trecutului mai apropiat.
In cazul Brailei, grupul de trei gravuri cuprinse in albumul publicat de Gh. T. Marinescu in 1929, la Centenarul eliberarii Brailei de sub turci, au o valoare cu totul speciala.
Doua dintre ele le-am amintit cumva vorbind de terasa Dunarii si felul in care a fost amenajata. Va invit acum sa priviti pe cea de-a treia, intitulata Cetatea Brailei. Este o imagine document luata dinspre partea de sud a citadelei, autorul stand undeva la capatul nordic al Gradinii mari de astazi. Calaretii din prim planul gravurii se afla pe Vadul Schelei, deplasîndu-se catre Dunare. Locul acesta, pe care se inalta si un foisor din lemn, cu trei observatori (in imagine), forma cel de-al doilea sant al fortificatiilor de al Braila. El se afla intre primul, ce inconjura citadela (ce se zareste in centrul imaginii) si cel de-al treilea, adica str. Unirii de astazi. Gravura arata destul de bine cum, in sistem Vauban, accesul catre citadela obliga la expunerea asediatorilor si la cucerirea unei succesiuni de ziduri intre care esti obligat sa intri.
In partea dreapta a imaginii se distinge Dunarea si cateva ambarcatiuni figurate mai mult de decor, pentru a marca fluviul, dar si cu muntii Dobrogei in fundal. Se mai poate "citi' pe aceasta veduta si poarta de est, pentru cea de-a doua incinta a cetatii, in vreme ce in stanga, dupa o cladire cu etaj si ceva acareturi, (probabil magazii), un minaret arata locul geamiei, lacasul de inchinaciune otoman. Un astfel de lacas a trebuit sa existe si in citadela, dar nu se vede in imaginea noastra. La vremea respectiva (1826), geamia exista, refacuta sau construita din nou dupa dezastrul din 1810 cand, in timpul ocupatiei rusesti a Brailei (1809-1812) un ofiter rus a intrat cu pintenii la cizme in pulberarie.
Asadar, privind de pe muchea Gradinii mari catre nord, acum 177 de ani (Gradina Patei pe atunci), am fi avut in fata puternica si temuta citadela a Brailei.
Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Aprilie 2003
magnific !
RăspundețiȘtergere