Continuam astazi, dupa o intrerupere pe care o regret, seria comentariilor la cele mai vechi imagini ale orasului Braila realizate, indiferent de tehnica, de diversi artisti calatori.
Vom starui, in randurile de fata, asupra unei imagini realizata de desenatorul spaniol Pellicer, care in timpul razboiului ruso-turc din 1877-1878, s-a transformat intr-un adevarat corespondent de razboi, in sensul inregistrarii, prin desen, a unor imagini semnificative sau spectaculoase.
Trebuie sa spun ca N. Iorga a fost cel care, intr-un memoriu prezentat la Academia Româna, a atras atentia asupra acestuia si a desenelor sale facute in spatiul românesc al teatrului de razboi. In fond, ceea ce a realizat Pellicer ca "reporter de razboi" se aseamana pana la identitate cu ceea ce au reusit sa faca Nicolae Grigorescu sau Sava Hentia pe teatrul din Bulgaria, pentru a nu mai vorbi de Carol Popp de Szathmary.
In ceea ce-l priveste pe artistul spaniol, acesta a realizat la Braila trei imagini: Rusii in drum spre podul de peste Dunare de la Braila; apoi o imagine a regimentului de cazaci comandat de colonelul Strucov si, in sfirsit, o imagine luata de pe Ghecetului (Smardanul Nou de astazi, caruia brailenii ii spun tot turceste, Ghecet).
Aceasta ultima imagine a dorit sa surprinda efectele artileriei rusesti care incerca sa dea replica turcilor care bombardau de pe cele doua monitoare de pe bratu Macinului orasul Braila.
Trebuie sa se stie ca in primele operatiuni din razboiul ruso-turc din 1877-1878, Braila a jucat un rol important. Pe aici rusii au vrut sa faca o manevra inselatoare, dorind sa-i faca pe turci sa creada ca lovitura principala o vor da in Dobrogea si nu la sud de Dunare, in Bulgaria. Din aceasta cauza, s-a facut pe aici o trecere a Dunarii de catre armata rusa. De aceea, pe aici, a trecut si marele duce Nicolae in drum spre frontul ce se profila.
Conform Conventiei din 4 aprilie 1877, semnata la Bucuresti intre România si Rusia, trecerea rusilor se facea in conditiile in care Rornânia nu era acceptata sa ia parte la razboi. Iata de ce, peste capul nostru trebuiau sa zboare bombe turcesti, iar rusii dadeau replica tot peste noi, din fericire, fara victime. Se stie ca, in momentul sosirii inaltului personaj rus, proiectile trase de pe monitoare au cazut pe peronul garii din Braila printr-un tir executat de pe Dunare peste oras.
Imaginea lui Pellicer surprinde o replica a bateriei instalata la punctul Lanarie, al carui efect pare sa se observe undeva, in dreapta, pe mal. Concomitent, nava otomana din prima linie riposteaza, iar un ofiter rus priveste prin binoclu campul de razboi.
In stanga, uniforma ofiteriilui pare sa fie a unui militar roman (mai ales cascheta). Explicatia: desi armata romana, conform conventiei avea sa se dincolo de Olt, unii ofiteri au ramas.Este si cazul maiorului Ioan Murgescu, pe care rusii l-au folosit tocmai la anihilarea monitoarelor otomane. Daca pe unul l-au scufundat la 29 aprilie, gratie, lui Murgescu, ce a comandat salupa "Randunica" din Flotila româneasca de Dunare, pusa cu cele patru nave la dispozitia rusilor, s-a reusit scufundarea si celui de-al doilea monitor otoman.
Randurile de fata sunt un omagiu adus ostirii romane si flotilei de Dunare care in aprilie - mai 1877 si-au facut din plin datoria in conditiile bizare ale trecerii armatei ruse spre teatrul de razboi, in situatia in care, inca, nu ni se ingaduia sa fim aliati.
Dupa dezastrul ostilor rusesti ,la sud de Dunare, vom fi chemati in ajutor prin vestita telegrama a marelui duce catre domnitorul Carol I din 19/31 iulie 1877.
Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Mai 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu