Aratam numarul trecut al "Monitorului de Braila" ce perspective poate sa ne ofere orasul de sub noi. Astazi ne vom intoarce pe str. M. Eminescu pentru a impartasi cititorului cateva ganduri in legatura cu felul in care, mostenirea atat de pretioasa a unei lumi ce nu se va mai putea intoarce niciodata este slutita si batjocorita de interventii de amator.
Inca dintre 1990 in emulatia produsa de Revolutia din decembrie 1989 am incercat sa ma implic si sa implic institutia muzeala in noua ordine ce ar fi trebuit sa se instituie in orasul vechi.
Unul din principalele obiective asupra caruia mi-am indreptat atentia a fost artera vest-est a orasului - fosta Cale a Bucurestilor - ce fusese imediat botezata, sub imperiul acelorasi emotii, str. M. Eminescu.
Trebuie sa spun ca fosta str. Regala, a epocii cu adevarat "de aur" a orasului (1881-1938), reprezenta un ansamblu de arhitectura de valoare europeana, facand din Braila "un mic Paris" la Dunarea de Jos. Sigur, afirmatia va fi primita, in cel mai bun caz, cu zambetul pe buze, dar sunt printre putinii care, locuind in apropierea acestei strazi, am inca pe retina ochilor imaginea superba a strazii de la sfarsitul anilor '50 si inceputul anilor '60, adica de acum mai bine de 40 de ani. Asadar, cu aproape jumatate de veac inainte, str. M. Eminescu de astazi pastra atmosfera unei artere comerciale ce respira bogatie si rafinament. Decorul fatadelor din Piata Traian si pana dincolo de Piata Mare, pe o parte si pe alta, nu fusese inca atins de virusul transformarii in "geamuri late", iar aparatorile de soare, ce puteau fi manevrate in functie de dogoarea lui, colorau strada intr-un chip unic. Mai tarziu am zarit la partea superioara a fatadelor frumoasele grilaje din fier forjat asezate cu rostul de a incheia frumos, ca niste "coroane", chipul cladirilor, dar si cu folosul practic de a opri caderea zapezii, uneori, prea repede topita primavara.
Mai tirziu, la Cabinetul de Stampe al Academiei Române am putut descoperi un album unic intitulat Panorama urbei Braila la 1872. Un fotograf din sirpea lui Carol Popp de Szatmary, la vremea pionieratului fotografiei in lume, se lasa cucerit de frumusetea orasului Braila si realiza o panorama ce a inclus, fireste, si o parte din str. M. Eminescu de astazi. El a invins dificultatea realizarii unor cadre, cu repere luate in teren, de pe doua biserici: Sf. Spiridon (pe locul Postei construita pe Calea Calarasilor, vis-â-vis de Colegiul National "Gh. Munteanu Murgoci"), iar al doilea de pe biserica Sf. Gheorghe.
Si iata ca toata aceasta splendoare, pentru care am gasit apoi carti postale din perioada interbelica, pe care am distins, undeva, aproape de Casa Minovici de langa Teatru, firma Golstein (infiintata in 1821; deci sub turci!) a inceput sa paleasca si, treptat, sa se usuce.
Un strain de aceste locuri, numit edil al orasului la inceputul anilor '80, "ne-a pricopsit" cum ziceau pe vremuri brailenii cu actuala infatisare a strazii M. Eminescu: desfiintarea trotuarelor, taierea micilor salcami si asezarea "dihaniilor din ciment" pentru flori. Ca sa fie "tacimul complet" a fost plantata si o padure dc felinare, care n-au cum sa rimeze cu nimic. Sigur, aceasta poale fi socotita o interventie reversibila, in sensul ca toate "elementele" amintite pot fi indepartate cu usurinta, revenindu-se la vechea infatisare a strazii. Zic la vechea infatisare dar, deja, nu mai spun adevarul. De ce? Fiindca multe alte interventii de dupa 1989 (si cu putin timp inainte) au slutit si mai tare fata strazii Republicii (apoi M. Eminescu). Ma refer la demolarea si "reconstruirea in acelasi stil" a imobilelor dintre Casa Minovici si str. Golesti, pe latura de nord si, intre Piata Traian si str. Cojocari, pe latura de sud a strazii.
Ceea ce mi se pare a fi lucrul cel mai grav dintre toate si, din pacate, imposibil de a mai putea fi indreptat cu ceva este ofensiva asupra chipului strazii M. Eminescu de dupa 1989, in conditii de libertate, de egalitate (?) si fraternitate (?) intru propasirea Brailei si a tarii oferite de Revolutia din decembrie 1989.
Da, in Braila exista si oameni pe care nu-i intereseaza nici cum a aratat orasul, nici de ce a aratat astfel. Pe ei ii intereseaza sa arate doar cum vor ei si in functie de criterii care mie personal, imi scapa. Un criteriu ar putea fi, cu siguranta, ignoranta pentru ca economia de bani nu cred ca se poate invoca. De ce?. Iau drept exemplu interventia de la coltul str. M. Sebastian (fosta Coroanei) cu M. Eminescu, adevarat monument de prost gust: mansardare cu tigla, ferestre absolut penibile in raport cu vecinatatile etc. Daca nu gresesc, aceasta "capodopera", precum si restul imobilelor ce continua - mai putin la vedere - pe str. M. Sebastian sunt opera unui comanditar si proprietar, domnul Gheorghe Puscasu, patronul lui S. C. Construct P & G S.R.L. Pacat de banii pe care i-a investit. Efortul financiar este demn de cauza nobila a restaurarii strazii M. Eminescu, dar despre ceea ce a iesit - sa nu mai vorbim.
Ne intrebam: Cum a fost cu putinta o astfel de interventie intr-o zona "aparata de lege"? Ce sa ne mai miram?. Faradelegea e la ea acasa mai jos, catre Piata Mare, de o parte si de cealalta a strazii - emblema pentru Braila.
In incheierea acestor randuri amare, doresc sa sugerez edililor Brailei o modalitate de a innobila aceasta artera. Obligatoriu mi se pare revenirea, cu rabdare, la vechile fatade si la vechiul nivel de calcare - adica la trotuare - si pe nord si pe sud. {n al doilea rand, o data cu disparitia padurii de felinare, se poate realiza o inchidere de sticla in arc, intre frontul de sud si cel de nord al strazii, pe un segment - probabil - intre Piata Traian si Bulevardul Al. I. Cuza. Cred ca astfel se va pastra functia de alee pietonala, atat de mult dorita de braileni, iar pe de alta parte, magazinele de la parter si, poate, de la etajul acestor imobile ar da un Pasaj, poate mai frumos decat cel vazut la Odessa. Nu, nu va ganditi la faptul ca doresc o siluita asemanare cu orasul despre care s-a spus ca a servit "de model" Brailei. Am vazut in repetate randuri Odessa si pot sa va spun ca planul ei nu seamana si nu sta la baza planului de sistematizare a Brailei.
Dar despre aceste pretinse origini ale infatisarii Brailei vom scrie cu alta ocazie.
Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei
Februarie 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu