Ziua Sfantului Nicolae - Izvoarele unei mari sarbatori

Acum zece ani, in contextul Jubileului Braila 625, am propus Episcopiei Dunarii de Jos si Primariei Braila adoptarea - conform unei traditii romanesti si europene - unui patron spiritual al locului. Tinand cont de momentul special pentru Braila, de vocatia ei dunareana, europeana si universala, de data atestarii documentare sigure (20 ianuarie 1368), am ales pe Sfantul Mare Ierarh Nicolae. Acesta, sarbatorit la 6 decembrie, si ocrotitor, intre altii si al navigatorilor, se justifica din punctul de vedere al semnificatiei spirituale in general. Mai mult insa, pentru Braila, Sfantul Nicolae are semnificatii aparte.

Apoi m-am gandit ca sarbatorilor de iarna ce trebuiau sa inceapa an de an la Sfantul Nicolae puteau avea un corolar in Ziua municipiului Braila optand pentru 20 ianuarie, data de luna si zi a actului de nastere al orasului din privilegiul pentru brasoveni a lui Vlaicu Voda. Doream sa intemeiez o traditie si cred ca am reusit. Imi amintesc si acum momentul in care, in biser­ica, s-a citit de catre domnul consilier Petrescu Actul solemn ce fusese aprobat si in Consiliul Local si al carui autor eram.

Putini stiu ca atunci cand ostile victorioase ale lui Mihai Viteazul conduse de banul Manta au luat Braila din mainile turcilor in aprilie 1595, victoriei crestinilor i-a fost consa­crata si o biserica ce a primit hramul Sf. Nicolae (1595/96). De ce Sf. Nicolae? Pentru ca Mihai Viteazul, dezrobitorul orasului, fiul lui Patrascu cel Bun, isi alesese el insusi ca pro­tector pe acesta: fiul sau a fost botezat Nicolae - Patrascu, fiind asociat la domnia peste cele trei Tari Romane, iar hramul bisericii Mihai Voda din Bucuresti (cea translatata de dictator in anii '80 si reasezata in spatele unor blocuri banale pe cheiul Dambovitei) este tot Sf. Nicolae.

Intelegem insa, din putinele izvoare ce ne stau la indemana, ca la porunca lui Mihai, aici s-a ridicat o manastire cu hramul mai sus amintit si astfel ea este cea mai veche manastire din istoria Brailei. Abia peste aproape jumatate de veac, sub Matei Basarab, la confluenta Buzaului cu Siretul, s-au ridicat Maxinenii (1637). Ei bine, tocmai in domnia acestui mare ctitor bisericesc al neamului romanesc - cel mai mare dupa cum a dovedit Constantin C.Giurescu - nu se putea face mare lucru pentru biserica aflata in 1644 in mare suferinta. Cu siguranta, tot ceea ce a urmat in oras dupa 1596 (desele schimbari de stapani pentru Braila pana la 1601) apoi reasezarea ferma a turcilor in oras si cetate vor fi lovit lacasul ridicat de Mihai. Astfel, se ajunge in 1644 ca o solie incluzand calugari, sa mearga la Moscova si sa ceara ajutor tarului Rusiei, ca protector al Ortodoxiei, pentru reparatiile ce trebuiau.Nu cunoastem nici raspunsul dat si nici ceea ce s-a intamplat cu ctitoria lui Mihai Viteazu la Braila.

Si iata ca dupa 1829, dupa Pacea de la Adrianopol si dupa revenirea Brailei la Tara Romaneasca, se construieste la Braila o biserica in imediata apropiere a fostei case a pasei de Braila. (Pe acest loc, al resedintei pasei, s-a ridicat prin anii '60-'70 un bloc pentru locuinte cu trei nivele. Casa ca atare, pana la demolarea sa, a slujit si pentru prima scoala publica la Braila, cea intemeiata de Ioan Penescu, in 1832. Asadar, prima scoala publica la Braila, a existat pe cealalta latura a strazii Scolilor si nu pe locul fostei Scoli Generale nr. 15, ulterior Casa Personalului Didactic).

Ne-am pus intrebarea fireasca daca nu cumva exista o legatura intre locul ales pentru Biserica Sf. Nicolae din Braila, ridicata dupa 1836 (si sfintita in 1840 cand Cuvantul lui Ioan Penescu rostit cu acest prilej se va tipari la Tipografia orasului) si locul manastirii Sf. Nicolae zidita de Mihai Viteazul pe la 1596. Cine ar fi putut pastra amintirea acestui fapt?. Sigur, mai intai, ceea ce numim traditia locala, cea din randul crestinilor, a putut avea o con­tributie. Dar traumele orasului si ale comu­nitatilor crestine de aici au fost multe si de mare intensitate. Cred ca Mitropolia Proilaviei (intemeiata inainte de 1590) pentru toti crestinii din raiaua Brailei, din Dobrogea si pana la Hotin (1715), a avut un rol in pastrarea memoriei locului.

Daca din punctul de vedere al izvoarelor diplomatice sau narative (cronici sau relatari de calatorie) nu credem sa mai putem adauga prea repede noi date, in schimb arheologia poate face ceva in stabilirea unor realitati.

Astfel, in vara anului 1994, am intreprins cercetari sistematice in apropierea bisericii, strada Scolilor nr.4, acolo unde SC Durabet SRL Braila urma sa-si construiasca sediul. Am avut satisfactia de a descoperi una din cele mai vechi urme crestine la Braila, si anume medalionul realizat prin perforarea unei mo­nede mari din bronz datand din prima jumatate a secolului al Xl-lea, ca emisiune a imparatului bizantin Roman III Arghyros (1028-1034). La departarea la care ne aflam de biserica de astazi nici nu ne asteptam sa surprindem fundatii ale eventualului Sf. Nicolae ctitorit de voievodul Unirii de la 1600.

Credem ca rezultate definitive se pot ivi atunci cand restaurarea Bisericii Sf. Nicolae va incepe si va permite ca cercetarea arheologica sa o preceada. Ea va putea sa evidentieze sau nu urme mai vechi si sa le atribuie in functie de situatia ce o va gasi. Pana atunci suntem datori sa cercetam izvoarele ce ne stau la indemana cat mai bine si sa verificam, la momentul oportun, ipotezele noastre.
        Asa cum spunea Vasile Bancila, duhul sarbatorii, ce asteptam la 6 decembrie, ne-a adus aminte de aceste cateva aspecte de viata crestina din istoria Brailei medievale si modeme.

Prof. univ. dr. Ionel Candea, directorul Muzeului Brailei

         Decembrie  2002